Exemption from electronic communications monitoring fee for providers of public networks authorized via general notification without specific frequency licenses
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision that left the telecom company obligated to pay the 2008 monitoring fee and denying the claim for the refund of a fine. The dispute centered on a challenge to a regulatory decision imposing a monitoring tariff, with the appellant arguing it qualified for exemption under Romanian law as it operated only a private mobile radio network for its own use and lacked a public service license. The court ruled that the exemption under Article 48/1(1) of Emergency Ordinance No. 79/2002 applies strictly to providers of exclusively private networks, whereas the appellant had acquired the status of a public network provider through a general authorization notification and a specific certificate granting rights to furnish public electronic communication networks, making the lack of a frequency utilization license irrelevant to the monitoring fee obligation.
Legislator headnote
AI generatedart. 47 alin. (8) din O.U.G. nr. 79/2002, art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 79/2002; Exemption from electronic communications monitoring fee for providers of public networks authorized via general notification without specific frequency licenses: Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304/1 C. proc. civ. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 27 februarie 2008, reclamanta SC N. & S. SRL Constanța a chemat în judecată A.N.R.C.T.I. – în prezent A.N.C. - solicitând anularea Deciziei nr. TC/1035 din 14 februarie 2008 prin care a fost obligată la plata sumei de 784 lei reprezentând tariful de monitorizare pentru anul 2008 și restituirea amenzii achitate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că decizia atacată este nelegală, întrucât societatea întrunește condițiile de exceptare prevăzute de art. 47 alin. (8) din O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, întrucât este autorizată să exercite dreptul de utilizare a frecvențelor radio numai în scopul instalării și operării unei rețele de comunicații electronice pentru uz propriu de tip radiocomunicații mobile profesionale, nu și de rețele destinate publicului pentru a fi obligat la plata tarifului de monitorizare.
Prin sentința civilă nr. 1471 din 13 mai 2008, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit certificatului tip nr. 16932 din 11 noiembrie 2003, societatea are dreptul de a furniza și servicii de comunicații electronice destinate publicului, neavând relevanță împrejurarea că nu a obținut licență pentru acest tip de servicii.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC N. & S. SRL Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanța a greșit, reținând că mențiunile din certificatul tip o obligă la plata tarifului de monitorizare, fără a se avea în vedere faptul că acest act conferă dreptul de a furniza rețele și servicii publice de comunicații electronice numai în baza autorizației generale, obținute prin deținerea licenței și autorizației de asigurare a frecvențelor.
Or, societatea nu a deținut și nu deține astfel de documente pentru rețele și servicii publice de comunicație, fiind autorizată să furnizeze numai rețele și servicii private de comunicații electronice pentru care deține licență de utilizare.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304/1 C. proc. civ. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, din interpretarea art. 48/1 alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2002, rezultă că sunt exceptate de la plata tarifului de monitorizare doar persoanele care furnizează exclusiv rețele sau servicii private de comunicații electronice.
În cauză, reclamanta, urmare a notificării adresate pârâtei nr. 15934 din 24 octombrie 2003, a dobândit calitatea de furnizor de rețele publice de comunicații electronice și de servicii de comunicații electronice destinate publicului.
În acest sens, art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 79/2002 prevede că persoana care realizează notificarea este autorizată să furnizeze tipurile de rețele și servicii pe care le-a indicat în notificare, având drepturile și obligațiile corespunzătoare prevăzute în autorizația generală.
Or, la cererea sa, reclamanta a fost autorizată, astfel cum atestă certificatul tip nr. 22705 din 27 septembrie 2004, să furnizeze nu numai rețele și servicii private de comunicații electronice, ci și rețele publice de comunicații electronice, rețele de comunicații electronice destinate publicului și rețele de comunicații electronice, altele decât telefonie și linii închiriate.
Împrejurarea că societatea nu a dobândit și licența de utilizare a frecvențelor radio nu prezintă relevanță în ceea ce privește plata tarifului de monitorizare, care este datorat în virtutea calității de furnizor sau de servicii de comunicații electronice.
În consecință, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC N. & S. SRL Constanța împotriva sentinței civile nr. 1471 din 13 mai 2008 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2008.