Suspended public service vacation bonus: legislative suspension does not extinguish statutory right or interrupt prescription

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ la 25 mai 2007, reclamanții B.I.A., B.M., D.H., D.C., F.C.M., F.C., M.A.D. și N.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, actualizată cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului la data plății efective.

Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că solicită drepturile bănești reprezentând prima de concediu, deoarece acest drept este prevăzut de Legea nr. 188/1999, care stabilește că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Ulterior, printr-o serie de ordonanțe de urgență s-a dispus suspendarea acordării acestui drept, iar prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat suspendarea a fost menținută în perioada 2001- 2006.

Pin sentința civilă nr. 1761 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanților B.I.A., B.M., D.H., D.C., F.C.M., F.C., M.A.D. și N.V. obligând pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prime de concediu aferente anilor 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, la data plății efective.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată, întrucât aceștia, în calitate de funcționari publici ai instituției pârâte în perioada 2001-2006 aveau dreptul la prima de concediu, în condițiile Legii nr. 188/1999, exercițiul acestui drept câștigat fiind suspendat ca efect al dispozițiilor O.U.G. nr. 33/2001, suspendarea fiind apoi prelungită prin legile bugetului din anii respectivi.

Instanța de fond a mai reținut că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea acestui drept atâta timp cât, prin nici un act normativ nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2001-2005. Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, instanța de fond a apreciat că aceasta nu operează întrucât suspendarea dreptului face inoperantă curgerea termenului de prescripție.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Recurentul consideră că sentința pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii deoarece:

- în ceea ce privește sumele reprezentând prima de concediu pe anii 2001 și 2002 a intervenit prescripția, prin trecerea termenului de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958;

- nu s-a avut în vedere că prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001 - 2006, dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea n. 188/1999 au fost suspendate, până la 31 decembrie 2006:

- Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale avea obligația legală să respecte reglementările privind suspendarea dreptului la prima de concediu.

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu apărările formulate și probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Este de necontestat că prin Legea nr. 188/1999 s-a instituit dreptul funcționarilor publici ca, pe lângă indemnizația de concediu, să li se acorde o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

De asemenea, este de necontestat că prin dispoziții succesive acordarea primei de vacanță a fost suspendată în anii 2001 – 2006.

Numai că, astfel cum corect a reținut instanța de fond, Înalta Curte constată că suspendarea dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp nu există nici o dispoziție legală prin care să fi fost înlăturată existenta acestuia.

Astfel, dreptul la prima de concediu stabilit inițial prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (publicată în M.Of. nr. 600 din 8 decembrie 1999), s-a menținut prin art. 34 alin. (2) la republicarea acestui act normativ în M. Of. nr. 251 din 22 martie 2004, precum și prin art. 35 alin. (2) la republicarea în M.Of. nr. 365 din 29 mai 2007.

Așadar, prin suspendarea dreptului menționat nu se poate considera că acesta nu exista în perioada respectivă, întrucât s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.

Neprevederea în continuare a acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară pentru că, s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția României revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada anilor, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.

De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.

Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 1761 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2007.