Duty to designate authorized personnel for trade union information and reduced work hours under Labor Law No. 54/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 mai 2006 reclamantul S.V.A.C.E. a chemat în judecată A.N.S.V.S.A. pentru ca prin Hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună:

- obligarea pârâtei la stabilirea prin act administrativ în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, a unor proceduri obligatorii cu responsabilități exacte în sarcina persoanelor desemnate special în acest sens, care să asigure invitarea delegaților aleși ai S.V.A.C.E. la ședințele colegiului de conducere (consiliul de administrație sau alte organe asimilate acestuia) al pârâtei la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv;

- obligarea pârâtei la stabilirea prin act administrativ a timpului din programul lunar, ce poate fi alocat activității sindicale de membrii aleși în organele de conducere a organizației sindicale S.V.A.C.E.;

- obligarea pârâtei la comunicarea către reclamantă a Regulamentului său de organizare și funcționare;

- obligarea pârâtei la asigurarea implicării eficiente a S.V.A.C.E. în procedurile de stabilire și acordare a salariilor de merit, premiilor lunare și a fondului de stimulare. În fapt, s-a cerut stabilirea prin act administrativ, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, a unor proceduri obligatorii, cu responsabilități exacte în sarcina persoanelor desemnate special în acest sens.

Cererea de chemare în judecată a fost precizată ulterior, la termenul din 8 ianuarie 2007, reclamantul reformulând primele două capete de cerere în acord cu dispozițiile art. 30 respectiv 35 din Legea nr. 54/2003.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că a efectuat procedura prealabilă respectând condițiile legii, formulând în acest sens nenumărate petiții și adrese prin care a solicitat cele arătate în petitul acțiunii, pârâta răspunzând formal solicitărilor formulate, fără a le da curs real.

Prin întâmpinarea formulată, A.N.S.V.S.A a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că reclamantul nu i s-a adresat, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece înscrisurile invocate nu pot fi apreciate ca reprezentând procedura prealabilă.

Curtea a respins excepția inadmisibilității ca nefondată, întrucât prin petițiile formulate începând cu cea din data 13 decembrie 2005 și continuând cu cea care precede promovarea acțiunii, reclamantul S.V.A.C.E. și-a manifestat interesul pentru soluționarea diferendului pe cale administrativă.

Prin sentința civilă nr. 348 din data de 05 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția contencios, administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de S.V.A.C.E., în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004, în sensul că:

1) obligă pârâta să desemneze o persoană autorizată care să informeze pe reprezentantul reclamantului, în termen rezonabil, asupra datei când se iau în discuție probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 54/2003;

2) obligă pârâta în temeiul art. 35 alin. (1) din Legea 54/2003 să stabilească prin contractul colectiv de muncă numărul cumulativ de zile/an și numărul celor care pot beneficia de reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activitățile sindicale;

3) obligă pe pârâtă în temeiul art. 8 alin. (4) din Legea nr. 54/2003 să examineze posibilitatea stabilirii de criterii suplimentare pentru acordarea salariilor de merit;

4) respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului privind comunicarea regulamentului de organizare și funcționare și ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la art. 21 alin. (1), privind acordarea de stimulente funcționarilor publici.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța a reținut că cererea reclamantului întemeiată pe dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea 54/2003 este îndreptățită în contextul recunoașterii de către instanță a S.V.A.C.E., ca sindicat reprezentativ.

S-a considerat astfel că reclamantul are dreptul de a fi informat în termen rezonabil asupra datei ședințelor în care se iau în dezbatere probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv pentru a protegui eficient interesele membrilor de sindicat.

Pentru ca dispoziția instanței să fie efectivă s-a stabilit ca pârâta să desemneze o persoană autorizată care să informeze pe reprezentantul reclamantului asupra datei, locului de desfășurare și a problemelor de interes.

Instanța de fond a apreciat ca fiind fundamentată și cererea referitoare la recunoașterea dreptului reclamantului de a i se stabili prin contractul colectiv de muncă numărul cumulativ de zile/ an, precum și numărul persoanelor care pot beneficia de reducerea programului lunar cu 3 - 5 zile pentru activități sindicale, față de dispozițiile cuprinse în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 54/2003.

Cât privește ultimele două capete de cerere, instanța a reținut că cel referitor la comunicarea regulamentului de organizare și funcționare al autorității a rămas fără obiect, regulamentul fiind deja comunicat, iar cel referitor la consultarea sindicatului în procedurile de acordare a premiilor lunare și stimulentelor este neîntemeiat. În argumentare s-a arătat că organizațiile sindicale au fost consultate cu privire la stabilirea și acordarea premiilor lunare.

Referitor la salariile de merit, instanța de fond a considerat că dispozițiile cuprinse în art. 8 alin. (4) din O.G. nr. 2/2006 impun consultarea organizațiilor sindicale doar în situația în care există posibilitatea stabilirii unor criterii suplimentare în raport de care să fie acordate salariile de merit. Dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 2/2006 nu obligă la consultarea organizațiilor sindicale, astfel că s-a apreciat că acest text nu poate fi reținut pentru rezolvarea favorabilă a cererii.

Împotriva sentinței civile nr. 348 din data de 5 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția contencios, administrativ și fiscal a declarat recurs A.N.S.V.S.A, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

1. Recurenta susține că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, prin aceea că a stabilit în sarcina sa obligația de a desemna o persoană autorizată care să-l informeze pe intimat asupra datei când se iau în discuție probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, în condițiile în care se ceruse numai invitarea reprezentanților sindicatului la ședințele colegiului de conducere al A.N.S.V.S.A. Oricum, mai arată recurenta, prin Ordinul Președintelui A.N.S.V.S.A nr. 100 din 11 aprilie 2007 se stabilise în sarcina compartimentelor cu atribuții specifice și a conducerii A.N.S.V.S.A obligația consultării sindicatelor și a invitării reprezentanților lor la toate întâlnirile ce vizează probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv.

2. Într-un al doilea motiv de recurs, recurenta afirmă că instanța de fond a dat ceea ce nu s-a cerut atunci când a obligat A.N.S.V.S.A să examineze posibilitatea stabilirii unor criterii suplimentare pentru acordarea salariilor de merit. În plus, art. 8 alin. (4) din O.G. nr. 6/2007 lasă la aprecierea ordonatorului de credite stabilirea unor criterii suplimentare de acordare a salariilor de merit, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.

3. În fine, în ultimul motiv de recurs, se arată că deși s-a solicitat instanței să se reducă programul lunar pentru membrii aleși în organele de conducere ale organizației sindicale în soluționarea acestui capăt de cerere instanța, de asemenea, a dat mai mult decât s-a cerut. S-a precizat de recurentă că și această solicitare a intimatului s-a materializat deja prin prevederile art. 8 lit. c) din Regulamentul de Ordine Interioară al A.N.S.V.S.A.

Prin întâmpinare, intimatul S.V.A.C.E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că, formal, sentința fondului a fost pusă în executare prin Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A nr. 100 din 11 aprilie 2007 prin care s-a aprobat Regulamentul de ordine interioară. Cu toate acestea intimatul a susținut că nu a fost invitat de autoritatea publică la lucrările organismului colectiv de conducere, recursul fiind motivat pe acte ulterioare pronunțării sentinței.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă a apărărilor intimatului, cât și potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-pârâtă își fundamentează recursul, în principal, pe Regulamentul de ordine interioară al A.N.S.V.S.A aprobat prin Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 100 din 11 aprilie 2007. Or, după cum corect indică intimatul în întâmpinare, ordinul este ulterior pronunțării sentinței examinate și a fost emis tocmai în executarea acesteia.

Așa fiind, nu poate fi analizată legalitatea sentinței prin prisma unui act administrativ inexistent la momentul pronunțării.

Referitor la criticile expuse în cuprinsul primul și celui de-al treilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că aspectele sesizate de recurentă nu pot conduce la concluzia că instanța de fond „a dat mai mult” decât s-a cerut.

Astfel, după cum s-a arătat în preambulul considerentelor de față, intimatul-reclamant a formulat primul capăt de cerere în acord cu prevederile art. 30 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, potrivit cu care angajatorii au obligația de a invita delegații aleși ai organelor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administrație la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv și, de asemenea, de a asigura informarea acestora cu privire la orice aspect legat de raportul de serviciu.

Pentru ca prevederea legală menționată să fie efectiv aplicată în practică, reclamantul a cerut iar instanța de fond a dispus, în mod legal, ca recurenta - pârâtă să desemneze o persoană care să informeze sindicatul asupra aspectelor de interes pentru membrii acestuia. În acest mod, instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ci s-a pronunțat în limitele învestirii sale, în acord și cu dispozițiile art. 21 din Carta socială europeană, revizuită, potrivit cu care lucrătorii unei întreprinderi sau reprezentanții acestora au dreptul de a fi efectiv informați și consultați, în timp util, asupra deciziilor propuse de angajator care sunt susceptibile a le afecta interesele.

Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra unei cereri care nu a fost formulată, Înalta Curte constată, de asemenea, că nu are suport în hotărârea pronunțată.

Argumentându-și soluția pe dispozițiile art. 8 alin. (4) din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, instanța de fond a apreciat corect că recurenta-pârâtă trebuie să examineze posibilitatea stabilirii unor criterii suplimentare pentru acordarea salariilor de merit cu consultarea intimatului reclamant. În acest mod, instanța a rezolvat ultimul capăt de cerere din acțiunea introductivă care, cum s-a arătat, a fost admis numai în parte.

Curtea de apel nu a obligat-o pe pârâtă să stabilească criterii suplimentare, cum greșit s-a înțeles de recurentă, ci doar să examineze posibilitatea stabilirii acestora.

Pentru toate aceste considerente și constatând că sentința fondului a fost deja executată, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) raportat la art. 304 pct. 6 și art. 3041 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței civile nr. 348 din data de 5 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2007.