Recognition of benefits for ethnic persecution: validity of witness declarations as proof of refugee status under O.G. 105/1999

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 76/F din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, dispunând anularea hotărârii nr. 4817 din 11 aprilie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 aprilie 2007.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în toamna anului 1940, din cauza persecuțiilor etnice suferite, constând în agresiuni fizice, din localitatea de domiciliu, Făgăraș, în localitatea Bățanii Mari, județul Covasna.

Împotriva acestei soluții, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât nu a fost făcută dovada persecuției.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].

Or, din declarațiile notariale ale martorilor O.A. și F.I., acesta din urmă fiind audiat și nemijlocit de instanța de fond, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, persecuții constând în agresiuni fizice, reclamantul și familia sa s-au refugiat, în noiembrie 1940, din localitatea Făgăraș, în care își aveau domiciliul, în localitatea Bățanii Mari, județul Covasna, unde au fost nevoiți să rămână până după terminarea războiului.

Declarațiile celor doi martori se coroborează, de altfel, cu hotărârea Casei Județene de Pensii Covasna nr.1908 din 16 octombrie 2006, prin care surorii intimatului-reclamant, P.M., i-au fost acordate drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

În cauză, dovada refugiului reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 76/F din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2007.