Eligibility of children born during parental ethnic displacement for compensation under the 1940–1945 persecution statutes

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 12 martie 20007 reclamanta G.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 16349/612 din 13 decembrie 2006 emisă de Casa de Pensii a municipiului București și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană strămutată din motive etnice, fiind născută în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului încheiat la Craiova în septembrie 1940.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 999 din 11 aprilie 2007, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 16349/612 din 13 decembrie 2006, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 16 decembrie 1943-6 martie 1945 începând cu data de 1 decembrie 2006.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 16 decembrie 1943, dată la care părinții săi erau strămutați din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de G.N.

Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale susmenționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000 în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarația de avere mobiliară și situația de avere imobiliară rurală din septembrie 1940 ale tatălui reclamantei A.M.G., privind bunurile din județul Caliacra precum și din actele de stare civilă ale reclamantei.

Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 999 din 11 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2007.