Jurisdiction over payroll surcharges: exclusion of ordinary employees from Court of Accounts competence under Law 94/1992

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația formulată la data de 24 iunie 2002, la Tribunalul Bistrița Năsăud, reclamanta Ș.M. a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 148/2002, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud, pentru suma de 4.795.708 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit.

Prin sentința civilă nr. 379/2002, Tribunalul Bistrița Năsăud a declinat competența de soluționare a contestației, în favoarea Colegiului jurisdicțional. S-a reținut că suma imputată reprezintă drepturi salariale acordate greșit unor salariați, din vina conducerii spitalului, împrejurare reținută în Raportul de control intermediar din 31 mai 2002 al Direcției de Control Financiar Ulterior a județului Bistrița Năsăud, persoane care fac parte din categoria celor enumerate în art. 41 din Legea nr. 94/1992, iar spitalul este unitate publică finanțată de la buget, astfel că se încadrează în categoria persoanelor juridice supuse controlului Curții de Conturi, conform dispozițiilor art. 18 lit. e) din Legea nr. 94/1992. Tribunalul a mai reținut că spitalul, funcționând pe principiul autonomniei financiare, conducerea acestuia, în calitate de ordonator de credite, răspunde pentru prejudiciul cauzat, chiar dacă pentru recuperarea prejudiciului s-a apelat la imputarea sumelor, de la persoanele care au beneficiat efectiv de sumele necuvenite.

S-a concluzionat că în acest mod, la producerea pagubei au concurat atât conducerea spitalului, cât și salariații beneficiari și că sunt aplicabile dispozițiile art. 41 din Legea nr. 94/1992.

Prin sentința nr. 66/2002 a Camerei de Conturi a județului Bistrița Năsăud, Colegiul jurisdicțional și-a declinat competența de soluționare a contestației, în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud și cauza a fost trimisă Curții Supreme de Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, conform art. 20 pct. 2 C. proc. civ. și art. 50 din Legea nr. 94/1992.

Colegiul jurisdicțional a reținut că vinovată de majorarea nelegală a salariilor personalului spitalului, se face conducerea acestuia. În timpul controlului efectuat de Direcția de Control Financiar Ulterior Bistrița Năsăud, au fost emise decizii de imputare, în baza art. 106 și art. 108 teza a II-a C. muncii, de către conducerea spitalului, pentru recuperarea sumelor de la beneficiari, având în vedere că de la data primirii sumelor nu trecuse mai mult de un an.

Cum beneficiarii sumelor nu au calitatea cerută de dispozițiile art. 40 și 41 din Legea nr. 94/1992 și nici nu au participat la producerea prejudiciului, competența de soluționare a contestației împotriva deciziei de imputare, aparține tribunalului, conform art. 2 lit. b1) C. proc. civ. și art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999.

Verificând cauza, Curtea apreciează că aparține tribunalului, competența materială de soluționare a pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. b1) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 41 din Legea nr. 94/1992, sunt supuse judecării instanțelor Curții de Conturi, contestațiile introduse împotriva actelor de imputație, de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați care au participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice, prevăzute în art. 18 din lege.

La stabilirea competenței materiale a instanțelor Curții de Conturi, se constată că legea are în vedere atât criteriul persoanei juridice controlate, indicate de dispozițiile art. 18-20 din Legea nr. 94/1992, cât și acela al calității persoanelor fizice răspunzătoare. În ce privește calitatea persoanei fizice răspunzătoare, potrivit dispozițiilor art. 40 și 41 din Legea nr. 94/1992, aceasta trebuie să fie administrator, gestionar sau contabil al persoanei juridice supuse controlului organelor Curții de Conturi, ceea ce nu este cazul în speță. Alte persoane pot fi judecate de instanțele Curții de Conturi, numai dacă au participat la producerea prejudiciului împreună cu administratorul, gestionarul sau contabilul persoanei juridice controlate.

În cazul de față, decizia de imputare s-a emis în sarcina unui simplu salariat, beneficiar al unor drepturi salariale necuvenite, persoană care nu a participat în nici un mod la producerea prejudiciului. Paguba a fost cauzată în patrimoniul spitalului, exclusiv din culpa conducerii spitalului, care a majorat cu 10%, în mod nelegal, salariile de încadrare unei părți din personal.

În ipoteza dată, actul de imputație nu privește o persoană vizată prin art. 41 din Legea nr. 94/1992, astfel încât competența de soluționare a contestației revine instanței care judecă litigiile de muncă (tribunalul), întrucât dispozițiile de exceptare de la normele dreptului comun limitează competența instanțelor Curții de Conturi, de judecare a contestațiilor împotriva actelor de imputație numai la situațiile indicate în art. 41 din lege.

Întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 41 din Legea nr. 94/1992, contestația la decizia de imputație are natura juridică a unui conflict de muncă și competența materială de soluționare a cauzei, aparține tribunalului.

Pe cale de consecință, în baza art. 2 lit. b1) C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999, cauza va fi înaintată Tribunalului Bistrița Năsăud, secția conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe Ș.M. și Spitalul Orășenesc Năsăud, în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, secția conflicte de muncă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.