Broadcaster's appeal rejected; audiovisual authority's 25,000 lei fine for illicit medical-program advertising upheld.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5 iulie 2006, reclamanta SC O.T.V. SRL București a solicitat anularea deciziei nr. 367 din 15 iunie 2006 emisă de pârâtul C.N.A. și exonerarea sa de plata amenzii în sumă de 25.000 lei.

In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că decizia contestată a fost emisă de pârât cu încălcarea dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, deoarece postul de televiziune nu poate fi sancționat, nefiind radiodifuzor și persoană juridică, iar amenda a fost aplicată fără ca anterior să se emită o somație publică de intrare în legalitate.

Reclamanta a susținut că pârâtul a constatat greșit săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 27 alin. (4), art. 35 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și art. 150, art. 158 și art. 159 alin. (1) și (2) din Decizia nr. 187/2006 a C.N.A., pentru că emisiunea avută în vedere a prezentat efectele benefice ale reflexoterapiei, dar fără a se individualiza un centru medical și fără a se anunța un număr de telefon, la care să poată apela persoanele interesate.

Cuantumul amenzii aplicate a fost contestat, arătându-se că amenda a fost aplicată pentru două presupuse contravenții, ceea ce încalcă principul fundamental al răspunderii contravenționale, potrivit căruia, fiecărei contravenții îi corespunde o sancțiune.

Prin sentința civilă nr. 417 din 7 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pe baza probelor administrate în cauză și anume, înscrisurile privind raportul de monitorizare, procesul-verbal din ședința C.N.A. din 15 iunie 2006 și C.D.-ul vizualizat în prezența reprezentanților părților, instanța de fond a constatat că reclamanta a săvârșit contravențiile pentru care a fost sancționată prin decizia contestată, întrucât emisiunea pe teme medicale difuzată în data de 9 iunie 2006 a încălcat reglementările din materia audiovizualului care interzic utilizarea publicității mascate sau a teleshopingului mascat.

Referitor la persoana sancționată, s-a avut în vedere că sancțiunea a fost corect aplicată deținătorului licenței audiovizuale, care funcționează ca persoană juridică, respectiv societății reclamante și nu postului de televiziune.

Instanța de fond a constatat că somația publică de intrare în legalitate prevăzută de art. 90 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 este facultativă pentru C.N.A. și că, în cauză nu a fost necesară somația prealabilă, față de împrejurarea că reclamanta a mai fost sancționată contravențional prin decizia nr. 309 din 24 mai 2006.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, să fie redus cuantumul amenzii aplicate.

Recurenta a susținut că soluția instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, considerându-se greșit că în cauză intimatul nu avea obligația să emită somație publică anterior aplicării amenzii contravenționale. Față de prevederea legală invocată, recurenta a arătat că intimatul avea obligația să emită o somație cuprinzând condiții și termene precise de intrare în legalitate, considerând că această obligație nu poate fi suplinită sau înlocuită, chiar dacă postul a mai fost sancționat pentru același gen de fapte.

Hotărârea instanței de fond a fost criticată și pentru respingerea apărărilor formulate în acțiune, arătându-se că a fost nelegal sancționat postul de televiziune, care nu este radiodifuzor și nu are personalitate juridică și că amenda a fost aplicată pentru presupusa săvârșire a două contravenții, în zile diferite.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 27 alin. (4) și art. 35 din Legea nr. 504/2002 pentru difuzarea emisiunii, D.D.D. sub titlul „ 6 ani de reflexoterapie în România”, recurenta a criticat concluzia instanței de fond privind caracterul publicitar al emisiunii. În acest sens, s-a arătat că emisiunea a făcut o prezentare generală a reflexoterapiei, dar nu a existat un contract de publicitate cu anumite centre medicale, nu a fost depășit timpul legal pentru difuzarea publicității și nu au fost promovate tratamente medicale, pentru care este nevoie de prescripție medicală.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 91 din Legea nr. 504/2002, care prevăd că, înainte de aplicarea unei sancțiuni pecuniare, C.N.A., are obligația să emită o somație de intrare în legalitate și dacă radiodifuzorul nu se conformează acesteia sau încalcă din nou aceste prevederi, se va aplica sancțiunea amenzii.

Emiterea unei noi somații nu mai era necesară anterior sancționării cu amendă prin decizia contestată, avându-se în vedere că recurenta a fost sancționată în mod repetat pentru încălcarea prevederilor privind publicitatea în audiovizual.

Astfel, se reține că pe parcursul anului 2006, recurenta a fost sancționată cu trei somații publice și cu șase amenzi pentru încălcarea prevederilor privind publicitatea și teleshopingul.

În consecință, instanța de fond a constatat corect îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 91 din Legea nr. 504/2002, cu atât mai mult cu cât, decizia contestată a fost emisă după sancționarea recurentei cu o nouă somație publică prin decizia nr. 309 din 24 mai 2006 pentru încălcarea aceleiași reglementări referitoare la publicitate și teleshoping.

Susținerea privind sancționarea greșită a postului de televiziune a fost întemeiat respinsă de instanța de fond, constatându-se că decizia a fost emisă pentru beneficiarul licenței audiovizuale care este societatea recurentă, în calitate de titulară a raportului juridic stabilit cu autoritatea intimată, conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 504/2002.

Critica recurentei privind sancționarea cumulată a contravențiilor nu a fost motivată în drept. La instanța de fond și în recurs nu au fost indicate prevederile legale care nu au fost respectate de intimat la stabilirea cuantumului amenzii aplicate.

Instanța de fond a aplicat corect și dispozițiile art. 27 alin. (4) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, potrivit cărora publicitatea mascată și teleshopingul mascat sunt interzise.

În raport de probele administrate în cauză, s-a constatat judicios legalitatea deciziei de sancționare a recurentei pentru încălcarea prevederilor legale sus menționate.

Astfel, se reține că prin conținutul și durata de desfășurare, emisiunea pe teme medicale din ziua de 9 iunie 2006 a avut un vădit caracter publicitar, fiind dedicată promovării unui centru medical individualizat, printr-o modalitate de difuzare a publicității interzisă de legislația din materia audiovizualului.

Împrejurarea că nu a existat un contract de publicitate încheiat de recurentă cu respectivul centru medical nu are relevanță juridică în privința răspunderii contravenționale, care a fost corect stabilită față de încălcarea reglementării referitoare la publicitate și teleshoping în audiovizual.

În privința promovării de servicii și produse medicale, recurenta a contestat neîntemeiat caracterul contravențional al faptei de a prezenta tratamente medicale în cadrul unei emisiuni de teleshoping în zilele de 13 și 14 iunie 2006.

Potrivit art. 158 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 a C.N.A. privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, este interzisă orice formă de publicitate pentru furnizarea de servicii medicale publice, de stat și private.

În consecință, instanța a respins întemeiat toate motivele de nelegalitate invocate prin acțiune, constatând că decizia nr. 367 din 15 iunie 2006 este conformă prevederilor legale din materia audiovizualului, a căror aplicare s-a impus față de situația de fapt constatată în raportul de monitorizare.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC O.T.V. SRL București împotriva sentinței civile nr. 417 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 iunie 2007.