Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3211/2007 AI generated

Pension backdated to 2002 application date; authority's appeal rejected as unfounded.

Case Number Decizia nr. 3211/2007
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the pension authority's appeal as unfounded, upholding the lower court's judgment, which annulled the contested 2006 decision in part and ordered the pension authority to grant the claimant the benefits under Law No. 309/2002 (for those who performed forced labor during military service in D.G.S.M. labor camps between 1950–1961) from 1 November 2002, the date of his initial application, rather than from 1 November 2006 as the authority had set. The dispute concerned a revised pension decision that recognized the claimant's full military labor period but backdated the allowance only to the date of his 2006 revision request; the claimant had first submitted the full-period claim in September 2002, and the authority's earlier 2002 decision had partially excluded some periods. The Court held that the claimant bore no fault for the authority's inconsistent assessment of which military units qualified as labor detachments, and that the allowance had to be granted from the legal date tied to the initial application, rejecting the authority's arguments based on the finality of the earlier 2002 decision and on the general three-year limitation period.

Legislator headnote

AI generated

art. 304 alin. (9) C. proc. civ, art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, art. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Pension backdated to 2002 application date; authority's appeal rejected as unfounded: 309/2002 (for those who performed forced labor during military service in D.G.S.M. labor camps between 1950–1961) from 1 November 2002, the date of his initial application, rather than from 1 November 2006 as the authority had set. The dispute concerned a revised pension decision that recognized the claimant's full military labor period but backdated the allowance only to the date of his 2006 revision request; the claimant had first submitted the full-period claim in September 2002, and the authority's earlier 2002 decision had partially excluded some periods. The Court held that the claimant bore no fault for the authority's inconsistent assessment of which military units qualified as labor detachments, and that the allowance had to be granted from the legal date tied to the initial application, rejecting the authority's arguments based on the finality of the earlier 2002 decision and on the general three-year limitation period.

Keywords

AI generated
pension entitlement military service limitation periods temporary pension interpretation of a judgment review of disability pension

Cited Legislation

AI generated
art. 304 alin. (9) C. proc. civ
Un prim motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în sensul că instanța de fond nu a ținut cont, la pronunțare, de dispozițiile imperative ale art.
art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002
civ., în sensul că instanța de fond nu a ținut cont, la pronunțare, de dispozițiile imperative ale art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002 și nu a avut în vedere faptul că Hotărârea nr.
art. 1 din Legea nr. 309/2002
Al doilea motiv de recurs, critică hotărârea instanței de fond sub aspectul că a acordat intimatului-reclamant indemnizația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002 pentru perioada 1 noiembrie 2002 – 22 octombrie 2003, cu încălcarea termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de Decretul nr.
art. 3041 C. proc. civ
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
art. 312 alin. (1) C. proc. civ
Basis for dismissing the appeal as unfounded.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Basis for dismissing the appeal as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, ca drepturile recunoscute prin Hotărârea nr. 3404 bis din 15 decembrie 2006 să îi fie acordate cu începere de la 1 noiembrie 2002.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 11 iulie 1950-22 iulie 1953 a efectuat stagiul militar la muncă forțată pe șantierele D.G.S.M. Inițial, a solicitat Casei Județene de Pensii Argeș recunoașterea și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, sens în care a primit hotărârea nr. 3404 din 1 noiembrie 2002 prin care s-a constatat că a efectuat muncă forțată într-un detașament de muncă o perioadă de 379 zile pentru care i-au și fost acordate drepturile prevăzute de legea sus arătată. Ulterior, la data de 23 octombrie 2006, a solicitat revizuirea cazului său pentru diferența de perioadă arătată inițial în cererea din anul 2002 și acordarea drepturilor legale cu începere de la data de 1 noiembrie 2002.

Reclamantul a mai arătat că hotărârea contestată este cea primită la această din urmă solicitare a sa, pentru că drepturile nu i-au fost acordate cu începere de la data de 1 noiembrie 2002, ci de la data de 1 noiembrie 2006.

În susținerea cererii reclamantul a depus copii de pe hotărârile nr. 3404/2002 și 3404 bis/2006, de pe livretul militar și de pe „Dovada de prestare a muncii” eliberată de M.I.M.C. – Serviciul Muncii – Detașamentul Izvor.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 35/F/C din 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat hotărârea contestată, a obligat pârâta să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada solicitată, începând cu data de 1 noiembrie 2002.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Hotărârea nr. 3404 reclamantului i-a fost admisă cererea de acordare a indemnizației formulată la data de 22 octombrie 2002 și s-a constatat că perioadele 2 mai 1952 – 1 martie 1953, 8 mai 1953 – 13 iunie 1953, 13 iunie 1953 – 22 iulie 1953 se încadrează în prevederile art. 1 ale Legii nr. 309/2002 și, totodată s-a stabilit că acestea se acordă începând cu data de 1 noiembrie 2002.

La data de 23 octombrie 2006 reclamantul a solicitat pârâtei acordarea indemnizației pentru întreaga perioadă înscrisă în livretul militar și nu doar pentru cea recunoscută prin Hotărârea nr. 3404 din 1 noiembrie 2002. Reclamantul a mai arătat că în Hotărârea 3404/2002 a fost menționat doar livretul militar ca document depus la cererea sa de acordare a indemnizației, fără a se face vorbire despre „Dovada de prestare a muncii nr. 3277 din 22 iulie 1953” din care reiese unitățile la care a muncit. Reclamantul a solicitat recalcularea indemnizației pentru perioada totală de 3 ani și acordarea acesteia cu începere de la data de 1 noiembrie 2002.

Având în vedere această cerere, precum și adresa C.N.P.D.A.S. sus arătată, pârâta a emis hotărârea nr. 3404 bis din 15 decembrie 2006 în care a constatat că reclamantul și-a efectuat stagiul militar în perioada 1 iulie 1950-22 iulie 1953 la detașamente de muncă din cadrul D.G.S.M. și a dispus acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 cu începere de la data de 1 noiembrie 2006.

Instanța a constatat că în mod greșit pârâta nu a dispus acordarea drepturilor reclamantului cu începere din data de 1 noiembrie 2002, având în vedere că reclamantul a solicitat pentru prima dată acordarea indemnizației pentru perioada 1 iulie 1950 – 22 iulie 1953 prin cererea înregistrată la pârâtă în luna septembrie 2002. La această cerere reclamantul a anexat livretul militar și Dovada nr. 3277 din 22 iulie 1953 sus menționată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, susținând că este netemeinică și nelegală.

Un prim motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în sensul că instanța de fond nu a ținut cont, la pronunțare, de dispozițiile imperative ale art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002 și nu a avut în vedere faptul că Hotărârea nr. 3404 din 1 noiembrie 2002 a rămas definitivă, ca urmare a necontestării în termen de 30 de zile de la comunicare.

Al doilea motiv de recurs, critică hotărârea instanței de fond sub aspectul că a acordat intimatului-reclamant indemnizația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002 pentru perioada 1 noiembrie 2002 – 22 octombrie 2003, cu încălcarea termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, beneficiază de prevederile acestei legi cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă în perioada sus menționată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, și cu livretul militar.

Prin hotărârea nr. 3404 din 1 noiembrie 2002, s-a constatat că perioadele care se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 sunt: 2 mai 1952 – 1 martie 1953, 8 mai 1953 – 13 iunie 1953 și 13 iunie 1953 – 22 iulie 1953.

După emiterea acestei hotărâri, C.N.P.A.S. a transmis o adresă pârâtei prin care se specifică că atunci când în livretul militar, în „Fișa de evidență”, eliberată de U.M. 02405 Pitești și/sau în adeverința eliberată de Centrul militar județean este înscrisă mențiunea „detașament de muncă”, „diferite detașamente de muncă”, „Det. muncă”, „Det. Mc”, fără specificarea denumirii detașamentului de muncă, se poate considera că solicitantul a efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M.

Față de această situație, reclamantul a solicitat recalcularea indemnizației ce i se cuvine și pentru perioada 11 iulie 1950 – 22 iulie 1953, pârâta fiind nevoită că reverifice situația reclamantului și în consecință să emită Hotărârea nr. 3404 bis/2006, prin care îi recunoaște drepturile reclamantului și dispune ca acestea să fie acordate cu data de 1 noiembrie 2006.

Instanța de fond în mod corect a apreciat că reclamantul nu are nici o culpă pentru faptul că pârâta a apreciat într-un fel în anul 2002 și în alt fel în anul 2006, unitățile care constituiau detașamente de muncă.

Reclamantul este îndreptățit să primească indemnizația cuvenită de la data legală, raportată la momentul formulării cererii sale inițiale.

Câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-un detașament special organizat în acest scop, nu există nici un temei pentru a-l excepta de la beneficiul drepturilor acordate prin lege.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și în mod corect a fost anulată în parte Hotărârea nr. 3404 bis/2006 în privința datei de acordare a drepturilor stabilite de Legea nr. 309/2002.

Criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate și nu își găsesc suport legal, astfel că acestea nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Argeș împotriva sentinței civile nr. 35/F/C din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2007.