Appeal dismissed: no moral damages for pension authority's compliance with refugee status recognition
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's rejection of the claim for moral damages and confirming that the pension authority had no liability. The dispute concerned a claim for 5,000 RON in moral damages against the county pension house, alleging failure to pay benefits under Law No. 189/2000 for refugee status established by prior final judgments; however, the court found that the authority had complied with judicial orders by issuing a new decision recognizing the rights from April 2005, and that any lack of specific benefits (such as medical or transport services) was attributable to other competent institutions rather than the defendant. Relying on Articles 998 and 999 of the Civil Code regarding extra-contractual liability, the court held that the plaintiff failed to prove that the pension house caused any material or moral prejudice, thereby validating the first-instance decision that the conditions for compensation were not met.
Legislator headnote
AI generatedart. 999 C. civ, art. 9981 C. civ; Appeal dismissed: no moral damages for pension authority's compliance with refugee status recognition: De altfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, faptul că reclamantul nu beneficiază de unele drepturi prevăzute în art. 5 al Legii nr. 189/2000 nu-i este imputabil pârâtei, întrucât acestea se acordă de alte instituții abilitate de lege (medic de familie, regie de transport în comun, Consiliul local etc.), iar nu de pârâtă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamantul L.L. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 5000 RON, deoarece nu a beneficiat de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 153/F/6 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2232 din 14 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție i s-a stabilit calitatea de refugiat pentru perioada 1 septembrie 1944 – 6 martie 1945, că de la 1 aprilie 2005 până în prezent nu a primit bani și nu a beneficiat de drepturile stabilite de Legea nr. 189/2000 și că în cuponul de pensie nu este indicată suma primită ca indemnizație în temeiul Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr.31 din 19 martie 2007 a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, reținând că acesta nu a suferit vreun prejudiciu material sau moral, cauzat
de atitudinea pârâtei Casa Județeană de Pensii Brașov, în speță, nefiind întrunite dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul L.L.
Recurentul a susținut că pârâta i-a produs prejudicii materiale și morale prin aceea că nu i s-a acordat diferența de bani corespunzătoare lunii martie și că ajustările nu au avut în vedere indicile de inflație pe anul 2005-2006.
Recursul este nefondat.
Prin sentința civilă nr. 153/F din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2232 din 14 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost anulată Hotărârea nr. 4321/2005 a Casei Județene de Pensii Brașov și obligată această pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului L.L. calitate de refugiat pentru perioada 1 septembrie 1944 – 6 martie 1945.
Urmare acestor hotărâri, Casa Județeană de Pensii Brașov a emis decizia nr. 4680 din 31 octombrie 2006 prin care, a constatat că reclamantul este beneficiar al O.U.G. nr. 105/1999, drepturile urmând a-i fi acordate începând cu data de 1 aprilie 2005.
Așa fiind, se constată că pârâta s-a conformat dispozițiilor hotărârilor judecătorești și că, atitudinea sa nu a fost de natură să-i aducă vreun prejudiciu reclamantului.
De altfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, faptul că reclamantul nu beneficiază de unele drepturi prevăzute în art. 5 al Legii nr. 189/2000 nu-i este imputabil pârâtei, întrucât acestea se acordă de alte instituții abilitate de lege (medic de familie, regie de transport în comun, Consiliul local etc.), iar nu de pârâtă.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 9981 C. civ. „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.
Cum însă reclamantul nu a făcut dovada că pârâta (și nu alte instituții abilitate) i-a produs vreun prejudiciu, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală astfel că recursul fiind nefondat urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge de recursul declarat de L.L. împotriva sentinței civile nr. 31 din 19 martie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2007.