Recognition of pre-magistracy police service as judicial seniority under Law No. 303/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 10 aprilie 2007, recurentul G.S. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 133 din 7 martie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea hotărârii și admiterea cererii prin care a solicitat recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei în care a funcționat ca ofițer în cadrul organelor de miliție/poliție.

În motivarea recursului, se arată că, prin ordinul nr. 820 din 8 august 1994 al Procurorului General al României, recurentul a fost numit începând cu data de 1 septembrie 1994 în funcția de procuror gradul I la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, în temeiul art. 130 alin. (2) din Legea nr. 92/1992.

Întrucât înainte de intrarea în magistratură recurentul a funcționat ca ofițer de cercetare penală unde a desfășurat activități cu specific juridic, conducerea Parchetului General a apreciat că se încadrează în justiția de natura celei prevăzute de art.66, respectiv, funcția de specialitate juridică în administrația publică, luându-i în calcul o vechime de 9 (nouă) ani. Această perioadă trebuie considerată ca vechime în magistratură și înscrisă în cartea de muncă, conform prevederilor art. 104 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Recurentul apreciază că hotărârea atacată a produs o situație discriminatorie sub două aspecte:

S-a restricționat un drept deja constituit de lege și s-a motivat că sfera persoanelor din sectorul „autorități ale administrației publice” reclamă o interpretare restrictivă, organele de poliție nefiind incluse în această situație.

Recurentul consideră că s-a făcut o discriminare prin eliminarea funcției de ofițer specialist de cercetări penale ( cu studii superioare juridice) din conținutul art .86 din Legea nr. 303/2004 care enumeră funcțiile de specialitate juridică, deoarece din analiza fișei postului acestei funcții se constată similitudini între această profesie și cea de procuror care efectuează urmărirea penală.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul arată că din analiza prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 modificată prin O.U.G. nr. 179/1999, art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, anexa la H.G. nr. 498/2004 art. 2 din H.G. nr. 498/2004 rezultă că de lege lata, perioada în care o persoană, licențiată în drept, a îndeplinit funcția de ofițer de poliție/miliție, cu excepția situației în care a avut și funcția de consilier juridic, nu poate constitui vechime în magistratură.

S-au depus la dosar hotărârea atacată și actele care au stat la baza acesteia, precum și Hotărârea nr. 59 din 13 martie 2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Recursul nu este fondat.

Conform art. 44 alin. (2) din O.U.G. nr. 179/1999 prin care s-a modificat și completat Legea nr. 92/1992 cât și art. 85 din Legea nr. 303/2004, constituie vechime în magistratură timpul cât o persoană licențiată în drept funcționează ca „personal de execuție, de specialitate juridică, în cadrul organelor administrației publice”.

Hotărârea Guvernului nr. 498/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcții militare și funcții specifice poliției, în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor, cu stagiul în funcții civile, se consideră specialitate juridică doar funcția de consilier juridic.

Prin urmare, funcția de ofițer de poliție specialist în cercetări penale nu constituie funcție de specialitate juridică.

Din actele dosarului, rezultă că recurentului nu i-a fost recunoscută vechimea în magistratură pentru perioada solicitată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, astfel încât nu se pot invoca prevederile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, de lega lata, nu constituie vechime în magistratură perioada în care magistratul a îndeplinit funcția de ofițer în cadrul organelor de miliție/poliție.

Hotărârea nr. 59 din 13 martie 2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu poate fi reținută drept temei în soluționarea favorabilă a cererii recurentului.

Hotărârile date de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu modifică actele normative în vigoare, acestea pot doar recomanda autorităților publice implicate să modifice legislația.

Mai mult decât atât, Hotărârea nr. 59 din 13 martie 2007 nu-l privește pe recurent.

Față de considerentele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind îndeplinit nici un motiv de critică formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.S. împotriva Hotărârii nr. 133 din 7 martie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie 2007.