Annulment of 1995 property certificate time-barred; appeal rejected, revocation claim remanded.

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Reclamanta L.A.M. a chemat în judecată SC C. SA Sinaia, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 98,138 mp și să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 08 nr. 0289 din 6 aprilie 1995 emis de Ministerul Turismului, cu cheltuieli de judecată.

În cauză, a formulat cerere de intervenție în interes propriu C.M.E. care a susținut cele două capete de cerere din acțiunea introductivă, dar și să se constate că, întreaga suprafață de teren menționată în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 08 nr.0289 din 6 aprilie 1995 a fost în întregime retrocedată, atât intervenientei cât și reclamantei.

Prin sentința nr. 600 din 8 iunie 2006 Judecătoria Sinaia a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, reținând că se impune acest lucru, deoarece se solicită a se constata nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Turismului și că potrivit legii actele autorităților și instituțiilor publice centrale intră în competența de soluționare a curților de apel.

Astfel investită, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 225 din 8 noiembrie 2006 a declinat competența de soluționare a acțiunii în revendicare, în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Totodată, a admis excepția de tardivitate și pe cale de consecință a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamantă, precum și cererea de intervenție.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, atât reclamanta din prezenta cauză cât și intervenienta știau de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de Ministerul Turismului încă din luna martie 2002, astfel că, acțiunea pentru constatarea nulității absolute a acestui certificat fiind introdusă la data de 17 februarie 2006 este tardivă.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs C.M.E.

Recurenta a susținut că:

1)În mod greșit instanța de fond a disjuns cererea accesorie de cererea principală, întrucât judecarea consecinței juridice a unei cereri principale nu poate fi judecată înaintea judecării cererii principale.

2)în mod greșit instanța a respins excepția lipsei competenței materiale de soluționare a cererii accesorie cererii principale, întrucât și într-un caz și în celălalt, competența aparținea Judecătoriei Sinaia.

3)în mod greșit instanța a aplicat prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 11 al aceleiași legi, la un act emis cu 9 ani înaintea formulării acestei legi, încălcându-se principiul neretroactivității legii.

4)în mod greșit instanța a apreciat că intră în competența instanței de contencios administrativ soluționarea cauzei privind constatarea nulității, precum și aprecierea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului ca fiind un act administrativ individual, în realitate acesta fiind un act civil, căruia îi sunt aplicabile prevederile Codului civil și a celui de procedură civilă.

Recursul este nefondat.

Obiectul acțiunii în contencios administrativ poate fi anularea actului administrativ recunoașterea dreptului pretins sau interesului legitim și repararea pagubei.

În alin. (2) al art. 1, Legea nr. 554/2004 prevede expres posibilitatea terțului față de actul administrativ individual de a contesta actul administrativ, chiar dacă nu i se adresează direct însă, se face precizarea că în ceea ce privește curgerea termenelor de contestare pentru terți aceasta, se calculează de la luarea la cunoștință a actului administrativ dar, nu mai mult de 6 luni de la emiterea actului [art. 7 alin. (3)].

În cauză, reclamanta a solicitat prin acțiunea formulată atât obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 98,138 mp teren, cât și constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 08 nr. 0289 din 6 aprilie 1995 emis de o autoritate publică, administrativă, în regim de putere.

Suntem așadar, în această a doua ipostază, în prezența unui act administrativ individual și a unei autorități administrative emitente, care își exercita atribuțiile în regim de putere, astfel că, un atare litigiu, intră în competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, argument corect reținut și de către instanța de fond.

De altfel, la termenul din 8 noiembrie 2006 instanța a pus în discuția părților disjungerea celor două capete de cerere, reprezentanții reclamantei și a interventei fiind de acord cu disjungerea.

Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii, anularea unui act administrativ individual unilateral se poate solicita în termen de 6 luni dar, nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

Având în vedere însă că, atât reclamanta cât și intervenienta știau de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate din luna martie 2002, așa cum rezultă din considerentele sentinței nr. 149/S/2002 pronunțată în dosarul nr. 4898/1999, a Tribunalului Brașov și cum corect a reținut și instanța de fond, introducerea acțiunii la data de 17 februarie 2006, în condițiile în care Legea nr. 554/2004 a intrat în vigoare la 7 ianuarie 2005, este tardivă.

De precizat este și faptul că, securitatea și stabilitatea raporturilor juridice, a efectelor actelor administrative impun totuși ca, asemenea acțiuni să poată fi introduse într-un anumit interval de timp.

Față de cele ce preced recursul se privește ca nefondat, urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.M.E. împotriva sentinței civile nr. 225 din 8 noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2007.