Adoption petition refusal: Qualification of administrative silence and jurisdiction over unjustified refusal to resolve adoption requests under Law 554/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2006, reclamanții A.A. și O.S. au chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român pentru Adopții, solicitând anularea actului administrativ nr. 643/2006, prin care pârâtul a refuzat rezolvarea legală a cererii, respectiv, transmiterea cererii și documentației, la instanța de judecată, pentru încuviințarea adopției minorei C.N.I. și obligarea pârâtului să primească cererea și documentația de adopție a minorei, pe care să le transmită instanței de judecată competente.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, înainte de intrarea în vigoare Legii nr. 273/2004 au formulat cerere de adopție a minorei.

Cererea a fost formulată sub imperiul Legii nr. 347/2002 care nu interzicea adopțiile internaționale, astfel încât pârâtul avea obligația să o soluționeze.

Prin sentința civilă nr. 157 din 18 ianuarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 9768/2/2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că adresa nr. 643/2006 nu reprezintă un act administrativ în sensul prevăzut de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin aceasta nu s-a adoptat nici o măsură cu privire la statutul juridic al minorei, ci reclamanții au fost informați cu privire la situația actuală a copilului, precizându-se că acest copil nu este un copil adoptabil conform Legii nr. 273/2004.

Instanța de fond nu a reținut nici existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de către pârât în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care documentația depusă de reclamanți odată cu cererea de adopție a copilului a fost restituită motivat de faptul că la acea dată nu mai exista reglementarea legală care să permită soluționare cererilor de adopții internaționale.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții consideră că, instanța de fond prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă, a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. e) și n), concluzionând că adresa nr. 643/2006 nu are caracterul unui act administrativ.

În cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, s-au încălcat drepturile subiective, legale, privind realizarea interesului superior al copilului aflat în dificultate, cât și dreptul recurenților de a forma o familie, cu copii adoptați, drepturi recunoscute de legile românești și reglementările internaționale.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Se arată că adresa nr. 643 din 2 februarie 2006, nu întrunește condițiile cerute de Legea nr. 554/2004, pentru a fi calificată ca act administrativ dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice, întrucât prin adresa invocată nu au luat naștere, nu s-au modificat și nu s-au stins raporturi juridice.

Actul a cărui anulare se cere nu constituie act administrativ, nu a dispus nimic cu privire la statutul copiilor, deoarece intimata nu are competența legală în a se pronunța asupra adoptabilității unui copil, acesta fiind atributul exclusiv al instanței judecătorești competente.

Intimatul apreciază că nu se poate vorbi nici de existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care documentația depusă împreună cu cererea de adopție a copilului a fost restituită motivat de faptul că la acea dată s-a instituit moratoriul asupra adopțiilor internaționale, iar acest caz nu a fost considerat excepțional.

Mai mult, la data depunerii cererii de adopție nu mai exista temei legal pentru analizarea acesteia și trimiterea către instanța de judecată.

În mod corect a reținut instanța de fond, că înscrisul nr. 643/2006 nu constituie act administrativ, ci o simplă adresă prin care cetățenii italieni erau informați despre situația copilului solicitat spre adopție și despre cadrul legislativ în materia adopției.

Recursul este fondat.

Recurenții-reclamanți au formulat acțiune în contencios administrativ, pentru nesoluționarea cererii având ca obiect transmiterea către instanța de judecată a solicitării de adopție a minorei C.N.I.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Recurenții–reclamanți nu au invocat prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Împrejurarea conform căreia cererea de adopție a fost restituită pe considerentul că la data formulării acesteia nu mai exista reglementare legală care să permită soluționarea adopțiilor internaționale nu constituie un motiv de inadmisibilitate.

Existența refuzului nejustificat sau nereținerea existenței refuzului nejustificat se poate demonstra numai în condițiile analizării fondului acțiunii.

Instanța de fond era datoare să respingă excepția inadmisibilității acțiunii și să procedeze la analiza temeinicie sau netemeiniciei motivelor invocate de pârât pentru refuzul de soluționare a cererii de adopție.

Neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre criticabilă, dată cu aplicarea greșită a legii.

Urmează ca în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., recursul să fie admis.

În temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, și art. 312 alin. (3), (5) C. proc. civ., se va casa hotărârea recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.A. și O.S. împotriva sentinței civile nr. 157 din 18 ianuarie 2007 pronunțată de dosarul nr. 9768/2/2006 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu Oficiul Român pentru Adopții.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie 2007.