Hierarchical tie-breaking criteria in judicial promotion: precedence of doctoral student status over seniority and post-university studies

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2761/1/2007 din 19 martie 2007, recurenta S.D., judecător la Judecătoria Craiova, a formulat recurs împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 90 din 22 februarie 2007 cu privire la alegerea candidaților care au obținut medii egale la concursul de promovare pe loc din data de 4 februarie 2007, potrivit criteriilor de departajare prevăzute de art. 29 din Regulamentul de organizare a concursului.

În motivarea cererii, susține că la concursul desfășurat la data mai sus indicată, pentru promovarea pe loc la Tribunalul Dolj, a obținut media 7,2 la egalitate pe locul 4, ultimul loc, cu colegul său C.C.G.

Recurenta arată că, prin hotărârea atacată, s-a dat eficiență criteriului privind „calitatea de doctorand”, în raport cu dispozițiile art. 29 din Regulamentul de organizare a concursului, colegul său C.C.G. fiind astfel promovat.

În opinia recurentei, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii este greșită întrucât, în ceea ce o privește, nu s-a avut în vedere că îndeplinește cumulativ 3 criterii (vechime mai mare în funcția de judecător, studii de masterat și studii postuniversitare absolvite), în timp ce colegul său îndeplinește unul singur și anume acela de „doctorand”.

Pe de altă parte, recurenta consideră că prin hotărârea luată s-a realizat o discriminare, în sensul dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, republicată, în sensul că un criteriu de natura celui avut în vedere de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv „calitatea de doctorand”, care nu reprezintă o certitudine, înlătură automat 3 criterii certe.

În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 2 din Regulamentul de organizare a concursului de promovare, art. 2 din O.G. nr. 137/2000 republicată și art. 20 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând, în esență, că departajarea candidaților cu medii egale s-a făcut conform art. 29 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.

În ceea ce privește afirmațiile recurentei referitoare la existența discriminării pe criteriul performanțelor profesionale, intimatul consideră că „nu sunt întrunite elementele constitutive ale noțiunii de discriminare”, prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 17/2000.

Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, procedura de desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor este prevăzută în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.

Art. 29 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, la medii egale au prioritate, în următoarea ordine: candidații care au titlul științific de doctor în drept, cei care au calitatea de doctorand, cei are au vechime mai mare în funcția de judecător sau de procuror, candidații care au absolvit cursuri de masterat sau care au absolvit cursuri postuniversitare ori candidații care au activitate publicistică în specialitate.

Recurenta a criticat hotărârea recurată prin aceea că, deși în ceea ce o privește îndeplinea 3 dintre criteriile prevăzute de art. 29 din regulament, a fost preferat colegul său care îndeplinea numai un singur criteriu, având calitatea de doctorand.

Critica este neîntemeiată, în raport cu prevederile regulamentului potrivit cărora departajarea la medii egale se face în funcție de criteriile stabilite și în ordinea în care sunt enumerate.

Or, din analiza textului menționat, se constată că, criteriul ce vizează calitatea de doctorand devansează criteriile pe care recurenta susține că le îndeplinește, respectiv: vechime în funcția de judecător, cursuri de masterat și postuniversitare.

Nici susținerea recurentei în sensul că, prin hotărârea atacată, a fost discriminată pe criteriul performanțelor profesionale nu este întemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și, pe de altă parte, departajarea candidaților s-a făcut cu deplina respectare a regulamentului sus-menționat.

Față de cele ce preced, recursul este nefondat și, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.D. împotriva Hotărârii nr. 90 din 22 februarie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2007.