Preventive detention for drug trafficking: persistence of public order danger due to recidivism and minor involvement

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea de ședință din 11 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 13898/3/2008 (1102/2009), în baza art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului N.Ș.

S-a reținut, în esență, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, întrucât există date și indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică ce rezultă din natura și gravitatea faptei deduse judecății, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă (prin folosirea unui minor), dar și din circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist și fără ocupație.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul N.Ș., solicitând punerea de îndată în libertate .întrucât nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reține că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în fond, la o pedeapsă rezultantă de 13 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, constând în aceea că, la data de 24 ianuarie 2008, împreună cu un minor a comercializat două pungulițe conținând 0,10 grame heroină.

Inculpatul a fost arestat preventiv începând cu data de 24 ianuarie 2008, stare care a fost succesiv verificată și menținută, inclusiv de către instanța de apel, prin încheierea recurată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului.

Astfel, în cauză există mai mult decât presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat (în condițiile în care a fost surprins în flagrant, iar împotriva sa s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în primă instanță), natura acesteia, împrejurările în care se reține ca fapta ar fi fost comisă (împreună cu un minor), ca și circumstanțele personale ale inculpatului (recidivist postcondamnatoriu și postexecutoriu) justificând aprecierea că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În consecință, în mod legal și temeinic instanța de apel a dispus menținerea în continuare în stare de arest a inculpatului, astfel încât criticile sale nu pot fi primite.

Pe de altă parte, recursul declarat este rămas practic fără obiect în condițiile în care ulterior încheierii recurate la data de 19 mai 2009, instanța de apel a soluționat chiar calea de atac cu care a fost investită de către inculpat, respingând-o ca nefondată, ocazie cu care s-a menținut din nou starea de arest a acestuia.

În consecință, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 11 mai 2009 va fi respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.Ș. împotriva încheierii din 11 mai 2009.pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 13898/3/2008 (1102/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 15 iulie 2009.

«