Access to personal data of assigned prosecutors in criminal complaints as protected petition under administrative law

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 170 din 12 februarie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.S.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, prin procurorul șef și a obligat pârâtul să comunice reclamantului informațiile solicitate prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2007.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut că la data de 25 noiembrie 2007 reclamantul a expediat prin fax o petiție prin care a solicitat pârâtului să-i comunice datele și numerele la care s-au înregistrat plângerile penale formulate de acesta împotriva judecătorului P.A.A. astfel: sub aspectul săvârșirii infracțiunii de insultă și amenințare (expediată recomandat la data de 22 septembrie 2007); sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire și alte violențe (expediată prioripost la data de 25 august 2008) și sub aspectul infracțiunilor de insultă și calomnie pentru declarația dată Parchetului în data de 31 august 2007, precum și numele procurorilor la care au fost repartizate și datele la care s-a făcut repartizarea.

Reclamantul a primit răspuns la petiție, prin adresa nr. 14741/6506/2007, în care i s-a comunicat faptul că plângerile penale pe care le-a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică au fost înregistrate, formează obiectul dosarelor penale nr. 1209/P/2007, nr. 1210/P/2007 și nr. 1550/P/2007 și se află în curs de soluționare la secția anterior individualizată.

Instanța de fond a arătat că cererea reclamantului constituie o petiție, în sensul art. 2 din O.G. nr. 27/2002, întrucât ea cuprinde comunicarea unor date cu caracter general referitoare la un număr de patru plângeri penale formulate de reclamant în calitate de parte vătămată; datele solicitate nu vizează informații din dosarele penale care nu pot fi comunicate, așa cum se susține de către pârât.

În plus, prima instanță a menționat faptul că nu există nici o normă legală în vigoare care să-i interzică reclamantului dreptul de a accede la informații cu caracter general asupra unor date care îl vizează direct și personal prin acestea, în caz contrar, fiindu-i încălcate drepturile la informare și petiționare, garantate de Constituție.

În concluzie, curtea de apel a reținut că pârâtul a comunicat doar parțial datele cerute de către reclamant, în sensul că din acest răspuns lipsesc datele la care plângerile s-au înregistrat, numele procurorilor la care au fost repartizate și datele la care s-a făcut repartizarea; de asemenea, reclamantului nu i s-au comunicat decât numerele de înregistrare a trei plângeri penale și nu patru, după cum acesta a solicitat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a solicitat admiterea acestuia, în baza art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. și art. 3041 C. proc. civ., și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

În dezvoltarea căii de atac, recurentul precizează că datele cerute de intimat, respectiv numele procurorilor care instrumentează cauzele penale, sunt date cu caracter personal, iar în cazul comunicării acestora ar fi încălcate prevederile Legii nr. 677/2001.

Recurentul arată că au fost depășite atribuțiile puterii judecătorești atunci când s-a apreciat de către instanța fondului că datele solicitate care nu au fost comunicate se încadrează în sfera de aplicare a O.G. nr. 27/2002.

Pe de altă parte, în ceea ce privește legitimitatea interesului intimatului, se precizează de către recurent că prin calea procedurală aleasă se intenționează eludarea dispozițiilor Codului de procedură penală și a Legii nr. 677/2001.

Intimatul a formulat întâmpinare (fila 6 dosar) în care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, cu motivarea că recurentul nu a figurat în cadrul litigiului de fond, în care parte a fost Secția Urmărire Penală și Criminalistică de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În plus, intimatul a apreciat că există o achiesare expresă a pârâtului la soluția pronunțată în speță, întrucât s-a procedat la executarea acesteia.

Intimatul a depus la dosar adresa nr. 14741/6506/2007 emisă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În urma analizării actelor dosarului, Înalta Curte va respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentului Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât aceasta a avut calitatea de pârât la instanța de fond, iar Secția Urmărire Penală și Criminalistică este o structură în cadrul acestuia.

Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a analizat corect materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat.

Astfel, în mod corect prima instanță a apreciat că intimatul a formulat o petiție, în temeiul prevederilor art. 2 din O.G. nr. 27/2002, prin care a solicitat comunicarea unor date cu caracter general referitoare la un număr de patru plângeri penale. Aceste date nu vizează informații din dosarele penale care nu pot fi comunicate.

De asemenea, este de menționat și faptul că recurentul a procedat la o executare parțială a sentinței recurate, așa cum rezultă din conținutul adresei nr. 14741/6506/2007 emisă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în care au fost indicate datele, numerele și numele procurorilor la care au fost repartizate spre soluționare cele patru plângeri penale.

Instanța de control judiciar apreciază că nici motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu este fondat, întrucât în cauza dedusă judecății nu poate fi vorba de depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către curtea de apel, urmare a obligării autorității pârâte la comunicarea datelor anterior individualizate prin sentința atacată.

Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimatul R.S.L.

Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, Procurorul Șef împotriva sentinței civile nr. 170 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 decembrie 2008.