Pension authority's appeal admitted; unlawful refugee-benefit award quashed and remanded for in-court witness proof.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 453 din 27 mai 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.L., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2007.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că martorii audiați în instanță, respectiv U.I. și D.I., au confirmat refugiul părinților reclamantului din localitatea de domiciliu Ghiolț în localitatea Geaca, în martie 1945, ca urmare a persecuției etnice suferite, iar înscrisurile și actele de stare civilă depuse au dovedit că reclamantul s-a născut în perioada refugiului familiei, respectiv la data de 17 august 1934.

În raport de această situație de fapt și, reținând incidența în speță a dispozițiilor art. 100 C. fam. și ale art. 8 și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, instanța a apreciat că reclamantul are calitate de refugiat pentru perioada cuprinsă între 1 octombrie 1940 și data încetării refugiului, considerând totodată că, din motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiați împreună cu părinții.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta a susținut că, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 permite administrarea probei cu martori, potrivit acestei dispoziții legale sunt necesare două surse de informație care să indice împreună aceleași date, respectiv data și motivul plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu, iar dovezile administrate în cauză sunt insuficiente, contradictorii și au un caracter precar.

Examinând cauza și sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicare a prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute de art. 1 din ordonanță, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație de martori.

În cauză însă, instanța de fond a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului și a acordat acestuia drepturile prevăzute de lege, exclusiv în baza declarațiilor autentificate de martori deși ea însăși, a apreciat necesitatea suplimentării probatoriilor prin audierea acestora, nemijlocit, în fața instanței, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 6 mai 2008, când s-a dispus amânarea judecării cauzei în vederea citării acestor martori.

Se constată deci, în afara împrejurării că declarațiile autentificate depuse în probațiune nu conțin precizări cu privire la împrejurările și motivul refugiului și faptul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu nesocotirea celor dispuse prin încheierea mai sus menționată, ceea ce este de natură să atragă nelegalitatea acestei sentințe.

Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 312 și art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza instanței de fond, în vederea administrării probei cu martori, dispusă prin încheiere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 453 din 27 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2008