Pension entitlement for military service in labor detachments: sufficiency of military passport evidence despite unspecified unit
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania rejected the pension authority’s appeal, thereby upholding the lower court’s decision that ordered the recognition of specific labor rights for the claimant. The dispute centered on the claimant’s challenge to a denial of benefits under Law No. 309/2002, which compensates individuals who performed military service in labor detachments under the General Directorate of Labor Service between 1950 and 1961. The claimant sought validation that the period from April 1960 to February 1961 qualified for pension credit based on his military passport, which evidenced work in a labor detachment despite not explicitly naming the specific unit. The court held that under Articles 1 and 6 of Law No. 309/2002, the military passport was sufficient proof of service, and the lack of specific unit designation or formal administrative errors in the documentation did not bar the claimant from receiving benefits; the court further noted that denying rights due to formalities regarding the specific detachment would result in discriminatory treatment, thus confirming the legal basis for the claimant’s entitlement.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, art. 312 C. proc. civ; Pension entitlement for military service in labor detachments: sufficiency of military passport evidence despite unspecified unit: The dispute centered on the claimant’s challenge to a denial of benefits under Law No. 309/2002, which compensates individuals who performed military service in labor detachments under the General Directorate of Labor Service between 1950 and 1961. The claimant sought validation that the period from April 1960 to February 1961 qualified for pension credit based on his military passport, which evidenced work in a labor detachment despite not explicitly naming the specific unit. The court held that under Articles 1 and 6 of Law No. 309/2002, the military passport was sufficient proof of service, and the lack of specific unit designation or formal administrative errors in the documentation did not bar the claimant from receiving benefits; the court further noted that denying rights due to formalities regarding the specific detachment would result in discriminatory treatment, thus confirming the legal basis for the claimant’s entitlement.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.G., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, a solicitat anularea hotărârii nr. 242/2002 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să se constate că perioada 28 aprilie 1960 – 8 februarie 1961 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși îndeplinea toate condițiile impuse de lege, pârâta, în mod nejustificat, i-a refuzat recunoașterea drepturilor sale, susținând că detașamentul de muncă în care și-a satisfăcut stagiul militar, nu este nominalizat.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 80/F din 22 aprilie 2003, a admis acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada în condițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, prin livret militar, că stagiul militar l-a efectuat în calitate de muncitor într-un detașament de muncă organizat în Hunedoara.
Faptul că se contestă apartenența acestor detașamente de muncă, invocându-se fie tutela Ministerului Forțelor Armate, fie a Ministerului de Construcții, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, întrucât s-ar ajunge la o nesocotire de a recompensa o muncă prestată anterior ordonată de regimul acelei epoci pe criterii ideologice.
La toate acestea se adaugă și precaritatea actelor deținute de solicitanți, care, deși oficiale, le-au fost înmânate cu numeroase ștersături și adăugiri neconfirmate prin semnătură și parafă oficială din partea organului emitent, situație ce nu poate reprezenta, în lipsa oricărei culpe din partea solicitantului, un contraargument pentru obținerea beneficiilor legii.
Câtă vreme nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar într-un detașament organizat în acest scop, nu există motive pentru a excepta solicitantul de la recunoașterea drepturilor sale. În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare numai în parte a muncii celor care au efectuat stagiul militar în condiții identice, dar cărora, datorită unor împrejurări formale, li se aplică un tratament diferit și discriminatoriu.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Se arată că este necesară nominalizarea detașamentului de muncă în care a efectuat stagiul militar reclamantul, situație în care comisia îi va soluționa în mod favorabil cererea acestuia.
La 25 noiembrie 2003, recurenta a depus concluzii scrise în care arată că hotărârea pronunțată de comisie a fost revizuită, în sensul admiterii cererii, situație în care consideră că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.
Recursul este nefondat .
Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut și acordat unele drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcție Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961.
Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Livretul militar dovedește că în perioada 28 aprilie 1960 – 8 februarie 1961, reclamantul a efectuat stagiul militar în detașament al serviciului muncii.
Cum hotărârea dată ulterior constituie o problemă de executare a sentinței recurate, urmează a se reține legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și în consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 80/F din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.