Salary reduction annulment claim time-barred as appeal deemed unfounded
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision that his action to annul an SRI order reducing his salary and to claim damages was time-barred. The plaintiff had challenged the order of 9 May 2003, arguing he only learned of it in February 2006, but the court held that under Article 11(2) of Law No. 554/2004 (in force at the time), the action could not be brought later than one year from the act's issuance, making the May 2006 filing tardy. The court also rejected as inadmissible the plaintiff's request to refer an incidental legality exception concerning a June 2003 decision, finding the case did not depend on it.
Legislator headnote
AI generatedart. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 3041 C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Salary reduction annulment claim time-barred as appeal deemed unfounded: Curtea apreciază că soluționarea cauzei nu depinde de actul a cărui nelegalitate a invocat-o recurentul pe cale de excepție în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât sentința recurată a avut în vedere tardivitatea acțiunii de anulare a ordinului D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003 emis de S.R.I., astfel încât în recurs se verifică doar acest aspect al tardivității.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 2 mai 2006 reclamantul A.N. a solicitat obligarea pârâților S.R.I. - U.M. Bacău și S.R.I. București la plata drepturilor salariale care i-au fost diminuate prin Ordinul D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003 emis de directorul S.R.I., ordin de care a aflat prin adresa nr. 71892/2006, suma fiind de 950 RON. A solicitat și daune morale de 1.000 RON. Ulterior reclamantul a precizat că solicită anularea Ordinul D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003 emis de S.R.I.
În motivarea acțiunii s-a arătat: că la data de 27 iunie 2003, în perioada de concediu medical, reclamantului i s-a comunicat că a fost trecut în rezervă prin ordinul D.P. nr. 0737 din 23 iunie 2003 emis de directorul S.R.I., ordin care a fost anulat ulterior; că drepturile salariale nu i-au fost achitate, motiv pentru care a formulat acțiune la Curtea de Apel Iași – Dosar nr. 4777/2005; că măsura punerii la dispoziție nu i-a fost comunicată, luând cunoștință de aceasta în cadrul Dosarului nr. 4777/2005; că a solicitat comunicarea măsurii iar SRI, în răspunsul comunicat, a făcut vorbire de Ordinul D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003.
Prin sentința civilă nr. 83 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă ca tardivă, reținându-se că a trecut mai mult de un an de la data emiterii actului, conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul arătând, în esență, că acțiunea nu este tardivă, întrucât a luat cunoștință de ordinul D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003 la data de 10 februarie 2006, fiindu-i comunicat prin adresa nr. 71892 din 6 februarie 2006.
La data de 15 octombrie 2007 recurentul a invocat excepția de nelegalitate a hotărârii Consiliului de judecată din 9 iunie 2003, conform motivelor invocate în scris la fila 13 din dosar.
Curtea apreciază că soluționarea cauzei nu depinde de actul a cărui nelegalitate a invocat-o recurentul pe cale de excepție în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât sentința recurată a avut în vedere tardivitatea acțiunii de anulare a ordinului D.P. nr. 0572 din 9 mai 2003 emis de S.R.I., astfel încât în recurs se verifică doar acest aspect al tardivității.
De altfel, reclamantul a formulat și o acțiune directă în anularea hotărârii Consiliului de judecată din 9 iunie 2003, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 85 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge cererea recurentului de sesizare a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, privind excepția de nelegalitate a hotărârii Consiliului de judecată din 9 iunie 2003.
Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Curtea de apel a apreciat corect tardivitatea formulării acțiunii la data de 2 mai 2006, precizată la data de 6 octombrie 2006, față de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data soluționării pricinii, text care prevede că cererea nu poate fi introdusă mai târziu de un an de la data emiterii actului. Cum ordinul contestat a fost emis la data de 9 mai 2003, acțiunea este tardivă.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N. împotriva sentinței civile nr. 83 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea privind sesizarea Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ, cu soluționarea excepției de nelegalitate a hotărârii Consiliului de judecată din 9 iunie 2003, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2007.