Recognition of refugee status for pension benefits under Law No. 189/2000 based on 1941 ethnic persecution

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 22829 din 6 martie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori.

Prin întâmpinare, pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj a solicitat respingerea acțiunii apreciind că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată și, pe cale de consecință nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 466 din 5 mai 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea hotărârii nr. 22829 din 6 martie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 2 martie 1941-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență.

A considerat că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

A constatat că strămutarea reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate la data de 2 martie 1941 s-a datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând admiterea acestuia și, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de recurs pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât se bazează pe declarații notariale care nu au puterea de a atesta veridicitatea conținutului lor.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că reclamanta s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea Mintiu-Gherlii, județul Cluj, în localitatea Mociu, județul Cluj, la data de 2 martie 1941.

Strămutarea a fost datorată persecuțiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu asupra familiei reclamantei, astfel cum rezultă din declarațiile autentificate ale martorilor C.D. și D.A. (filele 14 și 42, dosar fond).

Prin urmare, Înalta Curte observă că instanța de fond a stabilit corect statutul de refugiat al reclamantei prin aprecierea probelor administrate în cauză, situație în care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi respins, ca nefondat, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 466 din 5 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.