Rejection of constitutional referral for repeated exception and imposition of bad-faith fine for undue delay in residency tolerance proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the applicants, thereby upholding the lower court’s refusal to refer a constitutional question to the Constitutional Court and maintaining the 700 lei fine imposed on them for bad faith litigation. The dispute concerned the applicants' failed application for a six-month tolerance regime for their stay in Romania after losing legal residency and being ordered to leave; the applicants had previously attempted to file a constitutional complaint regarding the unconstitutionality of specific provisions in Government Ordinance No. 194/2002, but the lower court rejected the request because an identical exception had already been rejected by the Constitutional Court in a prior decision. The Supreme Court held that the lower court acted legally and that the fine under Article 1081 of the Code of Civil Procedure was justified, reasoning that the applicants' repeated filing of the same moot constitutional exception was a tactic to delay the proceedings and prolong their unlawful presence, and that the subsequent dismissal of their main action did not render the review of the procedural sanction irrelevant.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 alin. (2) din Constituția, art. 1081 C. proc. civ, art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, art. 1081 lit. a) C. proc. civ; Rejection of constitutional referral for repeated exception and imposition of bad-faith fine for undue delay in residency tolerance proceedings: Așa fiind, este justificată și măsura luată de instanță de a sancționa reclamanții cu amendă pentru introducerea cu rea credință a unei cereri vădit netemeinice, conform dispozițiilor art. 1081 lit. a) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea reclamanților W.J. și X.J. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 98 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 194/2002, raportate la prevederile art. 22 alin. (2) din Constituția României.
Au fost amendați reclamanții cu 700 lei în temeiul art. 1081 C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că reclamanții, în același dosar, au invocat aceeași excepție de neconstituționalitate, soluționată prin respingere de Curtea Constituțională, prin decizia nr. 785 din iulie 2008.
Împotriva acestei încheieri au formulat în termen recursul de față reclamanții, criticând soluția ca nelegală și invocând dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, în sensul că cererea lor are legătură cu soluționarea cauzei, a fost invocată chiar de către reclamanți și nu există o deciziei anterioară a Curții Constituționale care să fi constatat neconstituționalitatea prevederilor aduse în discuție.
Recursul nu se fondează.
Instanța a respins în mod legal cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât reclamanții formulaseră anterior una identică, deja soluționată.
În fapt, ambii reclamanți pierduseră dreptul de ședere legală în România, iar la data de 6 aprilie 2007 erau obligați să părăsească teritoriul României.
Ca urmare, ei au formulat acțiunea care face obiectul cauzei de față, cerând acordarea regimului tolerării șederii pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni.
Având în vedere obiectul cauzei, este evident că reclamanții încearcă prin toate mijloacele să prelungească durata procesului, și, implicit, șederea lor în România.
Așa fiind, este justificată și măsura luată de instanță de a sancționa reclamanții cu amendă pentru introducerea cu rea credință a unei cereri vădit netemeinice, conform dispozițiilor art. 1081 lit. a) C. proc. civ.
Până la soluționarea recursului de față, instanța de fond a soluționat acțiunea, respingând cererea reclamanților de acordare a regimului de tolerare, iar din acest motiv intimata a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect.
Dar o asemenea excepție nu se poate reține în speță, întrucât în principiu, respingerea acțiunii nu are efecte irevocabile și nu face inutilă analiza legalității soluției pronunțate de instanță asupra unei cereri de sesizare a Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de W.J. și X.J. împotriva Încheierii din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.