Recusal of commercial judge for noncompliance with case-law; appeal dismissed for lack of jurisdiction pending appeal on the merits

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1344 din 30 aprilie 2008, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării deciziei nr. 15/2008 a Consiliului Concurenței formulată de reclamanta SC M.E. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta nu a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ pentru a putea solicita suspendarea executării efectelor deciziei nr. 15/2008 a Consiliului Concurenței.

Astfel, instanța de fond a precizat că nu se poate pronunța asupra legalității actului administrativ aflat în litigiu, aceasta fiind de competența instanței investite cu acțiunea în anularea actului administrativ, ci doar asupra unor aspecte de vădită nelegalitate a actului întrucât, în caz contrar, condiția cazului bine justificat nu ar mai exista.

În privința susținerii existenței unui caz bine justificat, reclamanta a invocat două aspecte: prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională și împrejurarea că probele administrate de pârât în cauză nu sunt apte să dovedească săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/2996, republicată.

În legătură cu excepția prescripției dreptului Consiliului Concurenței de a aplica sancțiunea contravențională, curtea de apel a reținut că într-o cerere de suspendare instanța nu poate analiza o asemenea excepție.

În opinia primei instanțe, în speță nu poate fi vorba de o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ dedus judecății, deoarece reclamanta invocă un termen de prescripție reglementat de o lege generală în timp ce în legea specială incidentă în materie este prevăzut un termen special de prescripție și este indicată data de la care începe să curgă acest termen.

În plus, instanța de fond a arătat că nici susținerea referitoare la greșita apreciere a probatoriului de către pârât nu este aptă să dovedească existența unui caz bine justificat.

În concepția instanței, o asemenea susținere vizează mai mult temeinicia deciziei contestate și mai puțin legalitatea acesteia, iar interpretarea probelor este în sarcina instanței investite cu cererea de anulare a acesteia.

Îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ ar fi fost creată în ipoteza în care emitentul acestuia nu ar fi avut în vedere nici un act și nici un element pe care să-și fundamenteze decizia.

În materia concurenței, analiza probelor este mult mai dificilă și mai laborioasă, motiv pentru care, la o primă vedere, nu se poate stabili că există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prima instanță a concluzionat în sensul că reclamanta nu a probat existența unui caz bine justificat pentru a se putea dispune suspendarea deciziei pârâtului nr. 15/2008.

În această situație, chiar dacă ar fi îndeplinită condiția necesității prevenirii unei pagube iminente, nu se poate dispune actului administrativ, întrucât cele două condiții reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt cumulative.

În plus, prima instanță a precizat și faptul că orice sancțiune pecuniară, mai ales una de amploare, cum este cea în speță, presupune producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, însă acesta trebuie raportat și la capacitatea financiară a agentului economic în cauză.

Vădita disproporționalitate a amenzii contravenționale aplicate, invocată de reclamantă, nu poate fi încadrată la un caz bine justificat, deoarece doar stabilirea unei amenzi în afara limitelor legale ar fi putut reprezenta o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta care a solicitat modificarea acesteia, admiterea cererii de chemare în judecată și suspendarea executării deciziei nr. 15/2008 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 2183/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În dezvoltarea căii de atac, recurenta arată că a formulat acțiune în anularea actului administrativ în discuție și că întrunește cele două condiții impuse de art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a obține suspendarea acestui act. În esență, recurenta a reluat motivele expuse și la instanța de fond care susțin în opinia acesteia existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente (filele 3-15 dosar).

Prin cererea existentă la filele 18-25 dosar, recurenta a formulat o completare la motivele de recurs.

Intimatul Consiliul Concurenței a depus la dosar întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, arătând în motivare că recurenta a obținut suspendarea actului administrativ în litigiu prin sentința civilă nr. 2036 din 24 iunie 2008.

Analizând actele dosarului, în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte va respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin decizia nr. 15 din 12 martie 2008, recurenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 49.231.049,79 lei pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1996, republicată.

Prin sentința atacată în petenta cauză, cererea de suspendare a deciziei anterior individualizată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Ulterior, în temeiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, recurenta a formulat o nouă cerere de suspendare a actului administrativ. Această cerere a fost admisă prin sentința civilă nr. 2036 din 24 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care a dispus suspendarea actului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 2183/2/2008 aflat pe rolul acestei instanțe, având ca obiect anularea actului administrativ.

Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.E. SRL Mogoșoaia, împotriva sentinței civile nr. 1344 din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2008.