Widow's pension claim under military labor law upheld

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 15 aprilie 2003, P.D., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului P.C., a contestat legalitatea hotărârii nr. 1017 din 20 februarie 2003, prin care Comisia constituită la Casa Județeană de Pensii Vâlcea, pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, i-a respins cererea formulată, în vederea acordării drepturilor pretinse.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că deși a depus acte oficiale doveditoare care atestă efectuarea stagiului militar de către soțul său predecedat în cadrul unor detașamente din muncă, din subordinea fostei Direcții Generale a Serviciului Muncii, comisia sesizată i-a respins cererea, apreciind greșit că aceasta nu se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 121/F/C din 4 iunie 2003, a admis acțiunea, în sensul că a constatat calitatea reclamantei P.D., de beneficiar al prevederilor art. 3 și art. 5 lit. b) din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 30 martie 1953 – 31 decembrie 1955, în care soțul său a efectuat stagiul militar în cadrul U.M. nr. 03220 Caracal.

Instanța a reținut că soluția respectivă se impune în raport cu mențiunile făcute în livretul militar al defunctului P.C., în tabelul cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, întocmit de Arhivele Naționale și de prevederile art. 1, art. 3 și art. 5 lit. b) din Legea nr. 309/2002.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Vâlcea.

Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece soțul reclamantei P.D. și-a satisfăcut stagiul militar la U.M. nr. 04344, care nu face parte din fosta Direcție Generală a Serviciului Muncii. Că în realitate, numai unitățile care au aparținut Ministerului de Interne – Direcția Generală a Serviciului Muncii, intră sub incidența normelor legale invocate de reclamantă.

Critica este neîntemeiată.

Din copia livretului militar prezentat de reclamantă în sprijinul cererii sale, rezultă că soțul predecedat al acesteia, P.C. a prestat muncă în construcții, în cadrul U.M. nr. 03220 Caracal și respectiv U.M. nr. 04394 Lugoj, în perioada 30 martie 1953 – 30 martie 1956.

După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria soldaților neinstruiți.

Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe durata stagiului militar în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantei, în calitatea ei de soție supraviețuitoare a lui P.C., de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare parțială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament diferit și evident, discriminatoriu.

Apreciind deci, că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 1, art. 3 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, urmează a se respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Vâlcea, împotriva sentinței civile nr. 121/F/C din 4 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.