Recognition of refugee status and ethnic persecution benefits under Law 189/2000 based on witness testimony
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the county pension house, upholding the appellate court's judgment that annulled the administrative decision and ordered the payment of monetary benefits to the claimant as a refugee. The dispute concerned the recognition of refugee status under the provisions of Law No. 189/2000, where the claimant challenged the pension authority’s rejection of their request, alleging ethnic persecution and forced displacement from their domicile in September 1940 due to Hungarian occupation troops. The court determined that the claimant qualified as a "transferred person" under Article 1(lit. c) of Government Ordinance No. 105/1999 and its implementing norms, relying on authentic judicial declarations from witnesses corroborated by civil status documents to prove the forced change of domicile for ethnic reasons during the specified period, and dismissed the administrative body’s arguments regarding inconsistencies in witness testimony as attributable to the passage of time and advanced age.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ; Recognition of refugee status and ethnic persecution benefits under Law 189/2000 based on witness testimony: The dispute concerned the recognition of refugee status under the provisions of Law No. 189/2000, where the claimant challenged the pension authority’s rejection of their request, alleging ethnic persecution and forced displacement from their domicile in September 1940 due to Hungarian occupation troops. The court determined that the claimant qualified as a "transferred person" under Article 1(lit. c) of Government Ordinance No. 105/1999 and its implementing norms, relying on authentic judicial declarations from witnesses corroborated by civil status documents to prove the forced change of domicile for ethnic reasons during the specified period, and dismissed the administrative body’s arguments regarding inconsistencies in witness testimony as attributable to the passage of time and advanced age.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to dismiss the appeal as unfounded and render the decision final.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 septembrie 2007, reclamantul R.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 22356 din 20 august 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în mod nelegal, prin hotărârea atacată, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși a dovedit că s-a refugiat în luna septembrie 1940 din localitatea de domiciliu, datorită persecuțiilor exercitate pe criterii etnice de către trupele de ocupație după Dictatul de la Viena.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 95/2008 din 24 ianuarie 2008 a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2007.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susținut, în esență că, în mod eronat, prima instanță și-a fundamentat hotărârea exclusiv pe declarațiile unor martori, în absența și a unor alte surse de informație, care să indice aceleași date, ținând cont și de împrejurarea că intervalul refugiului nu a fost indicat de ambii martori.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în speță, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
În mod eronat recurenta - pârâtă susține că intimatul - reclamant nu s-ar afla în această situație.
Astfel, din declarațiile autentice judiciare ale martorilor T.G. și L.N., coroborate cu actele de stare civilă ale reclamantului, rezultă că, s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în luna septembrie 1940, intimatul - reclamant împreună cu mama sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, satul Popești, comuna Baciu, în localitatea Turda, județul Cluj, datorită persecuțiilor exercitate pe criterii etnice asupra populației române din Ardealul de Nord, de către trupele maghiare de ocupație.
Aparentele neconcordanțe între declarațiile martorilor sunt justificate de vârsta înaintată a acestora, precum și de intervalul mare de timp scurs de la momentul producerii faptelor generatoare de drepturi în litigiu.
În consecință, față de dovezile existente la dosar, se reține că sentința este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 95 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.