Judicial stamp duty requirements for annulment of administrative acts and rejection of waiver claims based on statutory fee schedules

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21 iunie 2007, reclamantul G.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., anularea hotărârii nr. 95 din 21 mai 2007 emisă de pârât.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în mod nelegal, prin actul administrativ contestat, pârâtul a refuzat să-i examineze pe fond sesizarea prin care reclama discriminările la care a fost supus prin hotărârile judecătorești pronunțate de Judecătoria Iași și Tribunalul Iași.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2616 din 25 octombrie 2007, a anulat acțiunea, ca netimbrată.

Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și cu împrejurarea că reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, așa cum s-a stabilit prin Încheierea de la 27 septembrie 2007, deși a fost citat cu această mențiune.

Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul G.G.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 3 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 146/1997.

A mai arătat că, a fost internat în spital și când a revenit acasă, a primit citație cu mențiunea completării taxei de timbru, la data de 30 octombrie 2007, s-a conformat acestei obligații și a timbrat cu factura din 12 noiembrie 2007, atașând și foaia de ieșire din spital, însă instanța nu a luat în considerare aceste acte.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 146/1997, „Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel”: litera m): ”cereri introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege:

- cererea pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverințe sau oricărui alt înscris – 4 lei;

- cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite – 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 lei”.

Din analiza textului legal mai sus citat, invocat de recurent ca temei al scutirii cererii sale de plata taxei judiciare de timbru, se constată că, potrivit acestor dispoziții, recurentul - reclamant datora o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și nu că cererea sa ar fi scutită, în acest temei, de respectiva taxă.

De altfel, aceasta a și fost obligația pe care instanța i-a pus-o în vedere prin citația emisă pentru termenul din 25 octombrie 2007.

Întrucât reclamantul solicitase judecarea în lipsă și a fost legal citat cu mențiunea timbrării, în mod corect, pentru că nu și-a îndeplinit această obligație, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, instanța de fond i-a anulat acțiunea, ca netimbrată.

Recurentul confirmă că a primit citația respectivă, însă ulterior pronunțării hotărârii, la 30 octombrie 2007.

Susținerile sale, în sensul că a fost în imposibilitatea de a timbra în termen fiind internat în spital și că a timbrat ulterior sunt nedovedite, neexistând la dosar nicio astfel de probă.

Și, oricum, chiar în ipoteza în care reclamantul ar fi depus la dosar la data de 12 noiembrie 2007, după cum susține, dovezile achitării taxei de timbru și imposibilității de prezentare, acest lucru s-a făcut după data pronunțării hotărârii (25 octombrie 2007), astfel încât prima instanță oricum nu putea să le aibă în vedere.

Dat fiind că, în speță nu sunt incidente nici prevederile art. 27 alin. (1) din O.G.nr. 137/2000, republicată, nefiind vorba despre o acțiune în pretenții, care să fie scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit acestui text normativ, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii, pe care reclamantul însuși l-a circumstanțiat, acesta trebuia să depună taxa judiciară de timbru prevăzută de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997.

Față de considerentele expuse, sentința atacată se vădește a fi legală și temeinică și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat reclamantul G.G.C. împotriva sentinței civile nr. 2616 din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.