Property restitution request deemed timely despite lack of postal receipt; appeal court decision quashed and case remanded

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Cu notificarea nr. 79 din 14 februarie 2002 a B.E.J. B.G., T.G. a solicitat Primăriei orașului Râșnov restituirea în natură a imobilului situat în orașul Râșnov, județul Bihor, invocând incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Prin dispoziția nr. 1472 din 12 decembrie 2003, Primarul orașului Râșnov a respins notificarea, reținând că notificatorul nu a depus acte care să ateste dreptul de proprietate al autorilor și calitatea sa de moștenitor.

Prin contestația înregistrată la 8 martie 2007, reclamanta T.M., în calitate de moștenitoare a notificatorului T.G., a solicitat anularea dispoziției și restituirea, în natură a cotei de 20/24 părți din imobilul în litigiu, ce se identifică în C.F. 3328 Râșnov, sub nr. top 1541 și 1542.

Prin sentința civilă nr. 463/S din 19 octombrie 2007, Tribunalul Brașov a admis în parte, contestația, a anulat dispoziția și a obligat pe pârâtul Primarul orașului Râșnov să emită o nouă dispoziție de restituire în natură către reclamantă a cotei de 20/24 părți indivize din imobilul mai sus arătat, respingând pretențiile privind dezbaterea succesiunii după defunctul T.G. H.

Prin decizia civilă nr. 17/AP din 21 februarie 2008, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de pârât și a schimbat sentința în sensul că a respins ca fiind tardivă contestația formulată de reclamantă.

În motivarea deciziei instanța a reținut că în mod eronat tribunalul a respins prin încheierea din 11 mai 2007 excepția tardivității contestației, motivat de faptul că înscrisurile depuse de intimat fac doar dovada expedierii dispoziției nu și dovada datei la care aceasta ar fi fost comunicată reclamantei.

Instanța de apel a apreciat că pârâtul face dovada comunicării, cu scrisoare recomandată, a dispoziției contestate, cu copia borderoului de depunere la Oficiul poștal Râșnov, întocmit la data de 10 decembrie 2003.

În consecință, cum pârâtului nu i-a fost returnată scrisoarea recomandată nr. 277 din 10 decembrie 2003 și cum, reclamanta nu a făcut dovada neprimirii acestei scrisori, instanța de apel a apreciat că se impune constatarea în sensul că reclamanta a formulat contestația cu depășirea termenului prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului reclamanta susține că dispoziția contestată nu i-a fost comunicată, că oficiul poștal nu a confirmat comunicarea acesteia către ea sau către soțul său și că, în mod eronat, instanța de apel a reținut că borderoul de expediție depus de pârâtă ar face o astfel de dovadă.

Recurenta susține că borderoul datat 10 decembrie 2003 nu cuprinde adresa destinatarului și atestă o trimitere sub nr. 277 în timp ce, prin scrisoarea adresată de pârât mandatarului soțului ei, nr. 10420 din 5 decembrie 2002, să se afirme că recomandata ar fi avut nr. 273, cu mențiunea că dispoziția se impunea a fi comunicată pe numele și la adresa mandatarului notificatorului, având în vedere mandatul dat acestuia prin procura nr. 1488 din 25 iulie 2003.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (republicată) decizia sau, după caz, dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Dovada comunicării deciziei sau, după caz, a dispoziției se face cu orice tip de înscris din care să rezulte că persoana îndreptățită a luat la cunoștință de existența acesteia.

În cazul comunicării dispoziției prin poștă, cu scrisoare recomandată, dovada comunicării se face cu recipisa (act oficial) ce se întocmește de factorul poștal, și prin care se confirmă înmânarea scrisorii destinatarului.

Or, în speță, o astfel de dovadă nu a fost făcută iar copia borderoului Primăriei orașului Râșnov, datat 10 decembrie 2003, nu este un act oficial care să facă o astfel de dovadă, borderoul de expediții fiind un înscris cu care se face doar dovada expedierii, adică a faptului depunerii actului la poștă în vederea comunicării către destinatar.

Așa fiind, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de apel a reținut, în lipsa unei dovezi privind comunicarea deciziei contestate, că ar fi fondată excepția tardivității contestației, sens în care, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va casa hotărârea și va trimite cauza pentru a intra în cercetarea fondului apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva deciziei nr. 17/Ap din 21 februarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.