Petition response duty and admissibility of guarantee request for damages following union function removal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appellant’s appeal, upholding the lower court’s judgment that dismissed both the main action and the guarantee request, thereby leaving the dismissal in force. The dispute concerned a civil action brought by an individual against the Public Ministry and the Chief Prosecutor, seeking to compel a response to a petition submitted in 2002, alongside a guarantee request for moral and material damages against the Ministry of Justice and the Minister personally, stemming from the individual’s removal from a union secretariat position. The Court held that the action was unfounded because the respondent had already issued responses to the petition, meaning no unjustified refusal to respond occurred as required by Article 1(2) of Law No. 29/1990; the content of the responses or the fact that the petition constituted a complaint regarding a prosecutor’s incompatibility did not create a protected right or public interest information under Law No. 544/2001. Regarding the guarantee request, the Court ruled it inadmissible under Article 60 of the Code of Civil Procedure due to the lack of a direct procedural link between the main action and the claimed damages, which were deemed to arise from distinct legal relationships not subject to the current proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, art. 6 din Legea nr. 544/2001, art. 60 C. proc. civ, art. 2 din Legea nr. 29/1990; Petition response duty and admissibility of guarantee request for damages following union function removal: Astfel fiind, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond, că și în lipsa unui răspuns, nu s-ar fi produs nici o vătămare reclamantului, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 din Legea nr. 29/1990.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 28 martie 2003, reclamantul T.I. a chemat în judecată Ministerul Public și Procurorul General al României, solicitând obligarea acestora să-i răspundă la petiția adresată sub nr. 3048/C/2002.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a făcut numeroase demersuri, însă nu i s-a răspuns.
Prin cererea formulată la 26 mai 2003, reclamantul T.I. a chemat în garanție alături de pârâții Ministerul Justiției. și pe Ministrul de Justiție, personal. pentru a fi obligat la plata de daune morale și materiale. determinate de schimbarea sa din funcția de secretar al U.J.C.A.R. Argeș.
Ulterior, la 27 mai 2003, reclamantul și-a completat cererea de daune.
Prin sentința nr. 99 din 28 mai 2003, Curtea de Apel Pitești a respins atât acțiunea, cât și cererea de chemare în garanție.
Instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, reclamantul nefiind titularul unui drept protejat prin lege și care să fi fost încălcat prin neformularea răspunsului la petiția adresată, dar nici a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 544/2001, răspunsul solicitat neavând caracterul unei informații de interes public.
În ce privește cererea de chemare în garanție ,în raport cu dispozițiile art. 60 C. proc. civ., s-a apreciat a fi inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T.I.
Recurentul a susținut drept temei al cererii sale, dispozițiile Legii nr. 29/1990 și O.G. nr. 27/2002, în raport cu care considera că pârâții aveau obligația să se conformeze și să-i răspundă cu atât mai mult, cu cât petiția sa constituia de fapt o sesizare în legătură cu faptele confirmate sau nu ale unui procuror.
Referitor la cererea de chemare în garanție, recurentul a precizat că a formulat-o în favoarea pârâților și că soluționarea ei fără citarea celui chemat în garanție, constituie un grav motiv de nelegalitate.
În fine, recurentul critică hotărârea instanței de fond și pentru faptul că nu a examinat cauza sub toate aspectele legate de producerea prejudiciului cauzat de desfacerea contractului său de muncă.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâților să răspundă la petiția adresată sub nr. 3068/2002.
Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Public a făcut cunoscut că acest ultim memoriu reprezintă în fapt o revenire la altele anterioare și la care reclamantul a primit răspuns încă de la 29 mai 2002, ca și la acesta din urmă, cu adresa nr. 3048/C/3089 din februarie 2003.
Astfel fiind, cum reclamantul nu a contestat primirea acestor adrese, în mod corect instanța fondului a respins acțiunea, reținând că nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat de a se răspunde la o petiție.
Împrejurarea că reclamantul este nemulțumit de conținutul răspunsului, excede obiectului cauzei și oricum nu poate fi asimilată refuzului.
De altfel, din chiar susținerile recurentului rezultă că acesta prin memoriile adresate, a sesizat în fapt incompatibilitatea între funcția de procuror și cea de președinte a U.J.C.A.R. Argeș, îndeplinită de numitul V.Z., fără a cere o informație anume.
Astfel fiind, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond, că și în lipsa unui răspuns, nu s-ar fi produs nici o vătămare reclamantului, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 din Legea nr. 29/1990.
Referitor la cererea de chemare în garanție, având în vedere obiectul cauzei, legal și temeinic, Curtea de Apel Pitești a pus în discuția probelor admisibilitatea acestora, față de neîndeplinirea cerințelor art. 60 C. proc. civ.
Tot astfel nu au putut face obiectul cercetării daunelor pretinse de reclamant, ele având cauza în raporturi juridice, altele decât cele deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.I. împotriva sentinței civile nr. 99/F-C din 28 mai 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2003.