Insufficiency of EU readmission to justify restricting Romanian citizens' intra-EU free movement under Directive 2004/38/EC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the General Directorate of Passports, leaving in force the lower courts' judgments that rejected the request to restrict the respondent citizen's right to free movement in EU member states for up to three years. The dispute arose after the respondent was returned from France under a readmission agreement, with the administrative authority seeking a temporary restriction based solely on this return; however, both lower instances had found the authority failed to prove the respondent committed acts violating public order, security, or health. The final decision holds that the mere fact of readmission or return from an EU state does not constitute sufficient grounds for restriction under national law (Art. 38(a) of Law No. 248/2005), as such measures must fully comply with EU legislation, specifically Directive 2004/38/EC, which requires proof of a personal conduct posing a real, present, and sufficiently serious threat to a fundamental interest of society, thereby placing the burden of proof on the authority to demonstrate the individual’s culpability rather than merely relying on the administrative act of return.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 25 din Constituția, art. 1169 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Insufficiency of EU readmission to justify restricting Romanian citizens' intra-EU free movement under Directive 2004/38/EC: The dispute arose after the respondent was returned from France under a readmission agreement, with the administrative authority seeking a temporary restriction based solely on this return; however, both lower instances had found the authority failed to prove the respondent committed acts violating public order, security, or health. The final decision holds that the mere fact of readmission or return from an EU state does not constitute sufficient grounds for restriction under national law (Art. 38(a) of Law No. 248/2005), as such measures must fully comply with EU legislation, specifically Directive 2004/38/EC, which requires proof of a personal conduct posing a real, present, and sufficiently serious threat to a fundamental interest of society, thereby placing the burden of proof on the authority to demonstrate the individual’s culpability rather than merely relying on the administrative act of return.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:
Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 10 iulie 2007 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către D.D.D. a dreptului său la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 27 iunie 2007 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Instanța sesizată, Tribunalul Satu Mare, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 738/D din 27 iulie 2007, prin care a respins cererea de mai sus.
Apelul declarat de către Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 450/2007 - A din 23 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
In esență, instanțele au reținut că Direcția Generală de Pașapoarte nu a făcut dovada că pârâtul a săvârșit una din faptele care justifică limitarea dreptului, anume încălcarea ordinii publice, securității publice sau sănătății publice ale statului din care a fost returnat.
Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii sale.
Dezvoltând în fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția Românei.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță deplină cu legislația comunitară.
Or, potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Așadar, contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Dimpotrivă, recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecința unor fapte imputabile pârâtului, de natură să-i califice conduita ca fiind o amenințare în sensul analizat al normei comunitare.
Drept urmare, recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 450/2007 - A din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2008.