Refugee status recognition and retroactive benefits under O.G. 105/1999: sufficiency of witness testimony for ethnic persecution and calculation of effective date.

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 650 din 23 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.P.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii nr. 21987 din 17 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 1 decembrie 1940-6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în perioada septembrie 1940 - martie 1945, din cauza persecuțiilor etnice suferite din partea populației de etnie maghiară, din localitatea de domiciliu Săvădisla, în localitatea Baciu.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 304 C. proc. civ. In motivarea recursului, Casa Județeană de Pensii Cluj susține, în esență, că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor, întrucât martorii care au dat declarații în cauză, raportat la împrejurările în care a avut loc refugiul acestora, nu puteau cunoaște circumstanțele refugiului reclamantului. De asemenea, susține recurenta, în mod greșit instanța de fond a acordat reclamantei drepturile prevăzute de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2007 și nu cu data de 1 august 2007, cum ar fi fost corect în raport cu data de 17 iulie 2007, când a fost formulată cererea.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 61 din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Or, din declarațiile notariale ale martorilor L.N. și R.P., precum și a martorului B.A., audiat nemijlocit de către instanța de fond (f.62-63 - dosar fond) rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, reclamantul și mama sa s-au refugiat, în cursul lunii septembrie 1940, din localitatea de domiciliu Săvădisla, în localitatea Baciu, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în martie 1945.

În cauză, dovada refugiului reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.

Nu poate fi reținută nici critica vizând (ne)veridicitatea declarațiilor martorilor audiați în cauză, întrucât cu privire la acest aspect recurenta-pârâtă s-a rezumat a-și exprima numai suspiciunea de fals a probelor respective, fără a face, însă, demersurile prevăzute de lege pentru aceste situații.

De asemenea, este neîntemeiată critica privind data începând de la care au fost acordate reclamantei drepturile prevăzute de lege, aceasta fiind corect stabilită de instanța de fond în raport cu data de 13 decembrie 2006, când a fost înregistrată cererea la instituția recurentă (f. 8 - dosar fond).

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 650 din 23 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2008.