Eligibility of labor detachment military service as pension-contributory period under Law No. 309/2002

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 martie 2003, reclamantul P.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 342 din 31 ianuarie 2003 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Arad și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada în care a efectuat stagiul militar la detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 177 din 20 mai 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 342 din 31 ianuarie 2003 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să elibereze reclamantului o nouă hotărâre, în care să-i stabilească drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioadele 5 septembrie 1950 – 1 ianuarie 1951 și 1 ianuarie 1953 – 18 octombrie 1953.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul este în drept să beneficieze de prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât a efectuat perioadele de stagiu militar cuprinse între 5 septembrie 1950 – 1 ianuarie 1951 și 1 ianuarie 1953 – 18 octombrie 1953, în detașamentele de muncă Poiana Brașov și Medgidia, care s-au aflat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa după cum rezultă din tabelul întocmit de Arhivele Naționale și comunicat Centrului Militar Județean Arad cu adresa nr. A-1816 din 26 septembrie 2002.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs, pârâta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. C. proc. civ.

Recurenta a susținut că instanța de fond a acordat greșit intimatului drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, deși înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că detașamentele de muncă Poiana Brașov și Fabrica de ciment Medgidia au funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:

Din copia livretului militar seria Ch nr. 063501 și din certificatul nr. 1693 din 21 august 2002, eliberat de U.M. nr. 02506 Arad, rezultă că în perioadele 5 septembrie 1950 – 1 ianuarie 1951 și 1 ianuarie 1953 – 18 octombrie 1953, intimatul P.R. a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă Poiana Brașov și Fabrica de ciment Medgidia.

Cu adresa nr. A/1373 din 13 mai 2003, Centrul Militar Județean Arad a confirmat că cele două detașamente de muncă au funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, fiind înscrise în tabelul cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii (1950 – 1961), întocmit de Arhivele Naționale și comunicat Ministerului Apărării Naționale cu adresa nr. A-1816 din 26 septembrie 2002.

Pe baza acestor înscrisuri, instanța de fond a aplicat corect prevederile Legii nr. 309/2002 și a anulat hotărârea emisă de recurentă, dispunând eliberarea unei noi hotărâri prin care să se acorde intimatului drepturile recunoscute prin actul normativ sus-menționat.

În consecință, susținerile formulate de recurentă sunt infirmate de probele administrate în cauză și constatând că nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 177 din 20 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2003.