Thief between spouses: exclusion of intent to appropriate pre-marital debt serviced from personal account via mortgaged separate property

Asupra plângerii de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin Rezoluția nr. l502/P/2007 din 5 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.A. (V.), constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 – art. 210 C. pen., sub aspectul laturii subiective, lipsind intenția acesteia de a-și însuși pe nedrept suma de 9.000 de euro.

Această soluție a fost confirmată de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică a aceluiași parchet prin respingerea plângerii formulate de petent, prin Rezoluția nr. 11541/6537/11/2/2008 din 8 decembrie 2008.

Procurorii au reținut că suma de 8.875 euro însușită de intimată face parte dintr-un împrumut personal contractat de V.A. anterior căsătoriei cu M.Ș., în cuantum total de 34.500 euro, contract finalizat în timpul căsătoriei, dar pe numele de V.A. Suma era destinată acoperirii ratelor lunare pe care trebuie să le plătească intimata, creditul fiind garantat cu ipoteca instituită asupra apartamentului 34 al imobilului situat în Tg. Mureș, proprietatea exclusivă a acesteia.

S-a reținut că intimata nu a avut intenția infracțională, fiind convinsă că suma îi aparține.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul M.Ș. a formulat două plângeri în baza art. 2781 C. proc. pen., formând obiectul dosarelor nr. 104/1/2009 și nr. 495/1/2009, conexate, susținând, în esență, că suma ar constitui un bun comun și intimata a intenționat să-și însușească bunul, sustrăgându-l de la masa partajabilă.

Examinând plângerea declarată de petent, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondată, pentru motivele ce urmează:

Susținerile intimatei au fost dovedite cu contractul de credit nr. H.L. 9310 din 23 februarie 2007 încheiat de V.A. cu SC B. SA, sucursala Moșilor, contractul de ipotecă autentificat la aceeași dată de SC D. Birou Notarial sub nr. 293 din 23 februarie 2007 și cu extrasul de C.F., acte depuse de V.A. și aflate la dosarul Parchetului.

De asemenea, s-a depus Hotărârea nr. 854 din 6 decembrie 2007 a Plenului C.S.M. prin care s-a admis cererea de apărare a reputației profesionale formulată de doamna M.A. (V.), judecător la Curtea de Apel Târgu Mureș (în raport cu articolul „Judecătoarea M.A., victimă sau infractor” publicat în „Z.M.” nr. 278).

Înalta Curte de Casație și justiție reține că, într-adevăr, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt între soți, prevăzută de art. 208 – art. 210 C. pen., atât sub aspectul laturii subiective cât și sub aspectul laturii obiective, fapta intimatei de a depune într-un cont pe numele său a acestei sume, în vederea achitării ratelor împrumutului contractat pe numele său avut anterior căsătoriei, V.A, iar nu pe numele de M.A., nu constituie infracțiunea de furt, împrumutul fiind garantat cu ipoteca asupra unui apartament, bun propriu al intimatei.

În aceste condiții, dovedite cu acte, este evidentă lipsa oricărei intenții infracționale a intimatei de a-și însuși un bun „comun”.

În consecință, reținând că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de V.A. adoptată prin rezoluțiile împotriva cărora s-a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petent.

În baza art. 278 alin. (8) lit. a) va menține rezoluțiile atacate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei și în baza art. 193 alin. (6) din același cod, va suporta și cheltuielile judiciare în sumă de 500 lei efectuate de intimata V.A., reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.Ș. împotriva Rezoluției nr. l502/P/2008 din 5 noiembrie 2008 și a Rezoluției nr. l 1541/6537/II/2/2008 din 8 decembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluțiile atacate.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către intimata V.A.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2009.