Inadmissibility of declaratory property action where ownership right is already established by normative acts and enforceable via real action.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 martie 2005, reclamanta SC T. SA București cheamă în judecată pe pârâta SC I.S.P.E. SA București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate că reclamanta este proprietara spațiilor în suprafață de 3.055 mp. reprezentând 14,14 % din suprafața desfășurată a clădirii.

Prin sentința civilă nr. 2986 din 11 aprilie 2005, Judecătoria Sectorului 2 București admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială, apreciind că spațiul cu privire la care se solicită de către reclamantă constatarea calității de proprietar are o destinație comercială, părțile fiind comercianți iar obiectul cauzei este neevaluabil în bani.

Prin sentința comercială nr. 2667 din 6 iunie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge acțiunea reclamantei, reținând, în acest sens, că aceasta își poate valorifica dreptul de proprietate invocat pe calea unei acțiuni reale și nu în baza dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., pe calea unei acțiuni în constatare, iar pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate are deschisă calea contestației în justiție a refuzului eliberării respectivului certificat.

Apelul reclamantei împotriva sentinței instanței de fond este respins, ca nefondat, prin decizia comercială nr. 111 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, care reține, pentru a decide astfel, că obiectul acțiunii îl constituie constatarea unei situații de fapt, acțiune inadmisibilă față de dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta critică instanța de apel pentru faptul că decizia pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv motivele pentru care s-a înlăturat solicitarea efectuării unei expertize tehnice în construcții, precum și pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., întrucât a solicitat constatarea unui drept și nu a unei situații de fapt, respectiv a dreptului său de proprietate asupra spațiilor repartizate prin H.G. nr. 305/1996 privind reorganizarea I.S.P.E. din cadrul R.A.E. și prin H.G. nr. 627/2000 privind reorganizarea CONEL, terenul căzând sub incidența H.G. nr. 834/1991, recurenta detaliind conținutul protocolului încheiat în 9 iulie 1996 prin care s-a stabilit departajarea patrimoniului între cele două părți și reluând înfățișarea situației de fapt, solicitând instanței să stabilească modul de aplicare a procentului de 14,14 % asupra tuturor suprafețelor din imobil, procent menționat de protocolul evocat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului, ca nefondat, instanța de apel pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

Recursul nu este fondat.

Criticile recurentei nu sunt întemeiate, instanța de apel pronunțând o hotărâre motivată în drept și în fapt și răspunzând criticilor formulate în apel într-o formă succintă și concentrată, și făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora o cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, ori recurentei i s-a stabilit prin act normativ dreptul de proprietate în cotă de 14,14 % asupra imobilului în cauză pentru identificarea fizică a căruia are la dispoziție, așa cum corect a stabilit instanța criticată, o acțiune reală și nu o acțiune în constatare care este inadmisibilă.

Astfel fiind, constatându-se că decizia recurată este legală și temeinică, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat împotriva acesteia de către recurenta reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC T. SA București împotriva deciziei nr. 111 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2007.