Fuel station association payout claim fails as contractual sum already paid

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

M.B. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei SC A.R., pentru ca instanța de judecată prin hotărârea pe care o va pronunța să o oblige pe aceasta la plata sumei de 2.552.450.666 lei vechi reprezentând 2.315.271.528 lei obligație de plată conform art. 4 din contractul de asociere nr. 1839/1995, aferentă perioadei 2002 - 2003 și 237.179.138 lei conform art. 4.8 din același contract.

A arătat în cererea sa că între reclamant și P.R. SRL s-a încheiat contractul de asociere nr. 1839 din 12 iulie 1995 având ca obiect constituirea și exploatarea unei stații de carburanți în București precum și realizarea unor activități conexe producătoare de venituri.

Conform art. 4.3.1. din contractul mai sus menționat P.R. SRL s-a obligat să plătească către C.L.M.B. suma rezultată din echivalentul în lei a 3 (trei) dolari SUA/tona de combustibil livrat plătibil în lei la cursul zilei efectuării plății și 2 % din încasările pentru activitățile conexe.

Art. 4.4 reglementează suma minimă garantată iar art. 4.5 eșalonarea plăților, prevăzând că P.R. SRL va plăti semestrial obligațiile de plată asumate conform art. 4.3.1, dar nu mai puțin de 50 % din valoarea sumelor minim garantate menționate în art. 4.4.

De asemenea, a arătat că părțile au prevăzut la art. 4.9 din contract, clauza penală care sancționează neplata la termen cu achitarea unei dobânzi de la data scadenței cotei de asociere până la data achitării plății, calculate la o rată anuală egală cu rata de credit financiară a B.N.R.

Prin actul adițional nr. 1/1995 P.R.SRL a cesionat către SC A.R. SA toate drepturile și obligațiile rezultate din contractul de asociere nr. 1839/1995.

Pârâta nu s-a conformat întrutotul dispozițiilor contractului, astfel că pentru semestrul al II-lea din anul 2002 a rămas neachitată suma de 1.494.341.000 lei, la care a fost calculată dobânda conform art. 4 din contract, iar pentru semestrul I din anul 2003 a rămas neachitată suma de 820.930.528 lei, la care s-a calculat dobânda, rezultând un debit de 2.552.450.666 lei vechi reprezentând obligația de plată conform art. 4 din contract.

Ulterior, reclamantul a majorat pretențiile la suma de 4.854.892.156 lei adăugând și sumele neachitate aferente semestrului al II-lea al anului 2003 și semestrului I al anului 2004.

Prin sentința comercială nr. 939 din 14 martie 2006, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea constatând că din cele 11 amplasamente pe care reclamantul trebuia să le dea în folosință, nu a predat decât două, iar suprafețele de teren puse la dispoziție de către reclamant, au fost mai mici decât cele convenite prin contract.

S-a mai reținut că reclamantul a solicitat plata sumei de 419.995 dolari S.U.A. în echivalent lei iar prin raportul de expertiză s-a stabilit că pârâta a plătit 376.683 dolari S.U.A. în echivalent lei. Diferența rezultată în sumă de 43.312 dolari S.U.A. este nedatorată întrucât reclamantul nu a dat în folosință întreaga suprafață de teren convenită.

Reclamantul M.B. a declarat apel împotriva acestei sentințe, precizând că în mod greșit instanța de fond a reținut că au fost predate numai două amplasamente, când în realitate au fost predate nouă, că suprafețele de teren nu au fost mai mici, că pretențiile rezultă din contractul modificat și nu din cel inițial, și că niciodată nu a cerut și nu și-a precizat pretențiile în dolari, instanța pronunțându-se astfel asupra altor pretenții.

Prin decizia comercială nr. 131 din 6 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul reclamantului M.B., reținând că apelanta, prin înscrisurile depuse nu a făcut dovada pretențiilor sale și că nu și-a dus la îndeplinire propriile obligații asumate prin contractul de asociere.

Împotriva acestei decizii reclamantul M.B. a declarat recurs având ca temei dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

A susținut că hotărârea este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii și că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, deoarece reclamantul a demonstrat că a făcut aplicarea art. 4 din contractul de asociere, calculul debitului fiind efectuat numai pentru cele 9 (nouă) amplasamente care au fost predate efectiv, că fiecare suprafață de teren a fost identificată, asupra acesteia fiind calculată taxa privind obligația societății.

De asemenea, a precizat că incorect a reținut instanța de apel că D.I.C. – S.E.P. din cadrul Primăriei Municipiului București nu are competență în urmărirea contractelor, încheierea de acte adiționale cu diminuarea suprafețelor de teren și reașezarea datoriilor fiscale, deoarece conform Legii nr. 215/2001 fiecare direcție are atribuții proprii și contribuie la exercițiul funcțiunii instituției, formând o entitate.

În același timp a precizat că este adevărat că D.E.P. nu are atribuții în urmărirea contractelor, că D.R.I. nu are atribuții în reașezarea datoriilor fiscale și că D.V. a calculat obligația de plată.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Luând în discuție hotărârea atacată raportată la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, se constată că decizia pronunțată de instanța de apel este legală, aceasta neputând fi criticată pentru motivele invocate, întrucât dispozițiile contractului în litigiu raportate la modul de executare a acestuia au fost corect interpretate și aplicate de către instanțele de fond și apel.

Corect cele două instanțe au dispus efectuarea de expertize contabilă și topo ca urmare a susținerilor celor două părți, expertizele stabilind cu exactitate numărul de amplasamente, suprafața utilizată în activitatea pentru care a fost constituită asocierea, modul de calcul al sumei datorate de către pârâtă în temeiul acestui contract, precum și suma aferentă pentru folosirea de către pârâtă a spațiilor determinate prin expertiză.

Susținerile recurentei cum că înscrisurile depuse la dosar, respectiv anexele 1 și 6 la contractul de asociere, fac dovada fiecărei suprafețe de teren pentru care a fost calculată taxa privind obligația societății, precum și susținerile referitoare la atribuțiile direcțiilor din cadrul Primăriei care dețin și verifică actele referitoare la dreptul de proprietate, care urmăresc executarea contractului sau care calculează veniturile nu pot fi primite, deoarece prin expertiză toate aceste înscrisuri au fost verificate și raportate la situația reală de pe teren, fiind verificat modul de calcul și suma care face obiectul obligației de plată din prezenta cauză.

De altfel, chiar recurentul recunoaște prin motivele de recurs că D.E.P. nu are atribuții în urmărirea contractelor, că D.R.I. nu are atribuții în reașezarea datoriilor fiscale și că D.V. calculează obligațiile de plată.

În acest context, corect s-a constatat inexistența dovezilor pentru pretenția reclamantului privind plata diferenței calculate în dolari de la 376.683 dolari S.U.A., sumă decontată de pârâtă, până la concurența sumei precizată, solicitată prin acțiunea introductivă calculată tot în dolari de către expert, respectiv 419.995 dolari S.U.A.

Hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, instanțele interpretând corect atât contractul de asociere, legea părților, cât și celelalte înscrisuri depuse în apărare, recurentul neinvocând alte dispoziții legale încălcate prin hotărârea atacată.

Ca urmare nici unul din motivele invocate în susținerea nelegalității deciziei atacate, nu se justifică situație față de care recursul urmează a fi respins.

Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâta a solicitat cheltuieli de judecată.

Curtea, luând în discuție cererea intimatei pârâte, a constatat că aceasta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată în recurs și că nici nu există motiv de recurs privind cheltuielile de judecată în apel, astfel că cererea urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul M.B. împotriva deciziei nr. 131 din 6 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Respinge cererea intimatei SC A.R. SA București privind cheltuielile de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2007.