Statute of limitations for installment obligations in share sale contracts: prescription period runs from individual due dates rather than contract resolution

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 171 din 19 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis în parte acțiunea reclamantei A.V.A.S. București, în contradictoriu cu A.S.A. din SC V. SA. S-au respins ca prescrise daunele interese reprezentând penalități aferente ratelor 5-8 și dobânzilor aferente ratelor 6-8 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 1047 din 16 noiembrie 1996 încheiat între părți.

S-a dispus rezoluțiunea acestui contract și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cu titlu de daune interese suma de 261.402.580 lei penalități aferente ratelor 9-15 calculate până la 21 iunie 2005 și în continuare, până la 19 ianuarie 2006 și la plata dobânzii legale aferente acestor rate de la scadența fiecăreia și până la 19 ianuarie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că întrucât pârâta nu și-a executat obligațiile contractuale respectiv nu a achitat ratele scadente, conform dispozițiilor art. 4 din contract, în baza art. 1020-1021 C. civ. urmează să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni.

Ca urmare a rezoluțiunii tribunalul a dispus obligarea pârâtei la restituirea acțiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și potrivit art. 21 alin. (11) din O.G. nr. 25/2002 la plata daunelor interese constituite din sumele reprezentând dobânzile și penalitățile pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale.

În ceea ce privește respingerea ca prescrise a daunelor interese reprezentând penalități aferente ratelor 5-8 și dobânzi aferente ratelor 6-8 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 1047 din 16 noiembrie 1996 încheiat între părți, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente: cererea de chemare în judecată a fost formulată la 15 iulie 2004, data poștei, în condițiile în care ratele erau scadente astfel: rata nr. 5 la 20 august 1999; rata nr. 6 la 20 februarie 2000; rata nr. 7 la 20 august 2000 și rata nr. 8 la 20 februarie 2001. Având în vedere aceste elemente, s-a constatat că la data introducerii cererii de chemare în judecată era împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru dobânzile aferente ratelor 6-8 și a penalităților pentru ratele 5-8, așa încât, sub acest aspect, cererea s-a respins.

În ceea ce privește daunele interese reprezentând dobânzile și penalitățile aferente ratelor 9-15 datorate conform art. 4 lit. b) din contract au fost calculate de expertul contabil până la data de 21 iunie 2005 și în continuare până la 19 ianuarie 2006.

Apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. București a fost respins prin decizia nr. 322 din 19 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Apelanta a criticat numai aspectul constatării ca prescrise a daunelor interese reprezentând penalități aferente ratelor 5-8 și a dobânzilor aferente ratelor 6-8 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 1047 din 16 noiembrie 1996 încheiat între părți, arătând că, în mod greșit s-a apreciat momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani, acesta ar fi trebuit să fie apreciat de la data desființării contractului, care a avut loc chiar prin prezenta hotărâre.

Instanța de control judiciar, a respins criticile apreciind că prima instanță a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958, atunci când a apreciat momentul când s-a născut dreptul la acțiune al apelantei-reclamante și a început să curgă termenul de prescripție extinctivă, moment care era prevăzut chiar în contract, respectiv în art. 4 alin. (5) (fila 18 dosar fond).

Este cert stabilit, chiar prin convenția părților, scadența pentru fiecare rată ce urma a fi plătită de către cumpărător, acesta având a executa obligații succesive, pentru fiecare dintre ele curgând un termen distinct de prescripție, momentul începerii curgerii acestui termen fiind dată scadenței, respectiv când vânzătorul putea să ceară în justiție obligarea la executarea obligației, în caz de refuz din partea debitoarei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență aplicarea greșită a prevederilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată și ale art. 12 din H.G. 489/2003 și ale Decretului nr. 167/1958.

Recursul este neîntemeiat.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin încheierea din 12 mai 2005 s-a admis excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune cu privire la sumele solicitate cu titlu de daune interese reprezentând dobânzile aferente ratelor 6-8 și penalitățile aferente ratelor 5-8, constatându-se că în raport cu data scadenței ratelor acțiunea introdusă la 15 iulie 2004 a fost formulată după împlinirea termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Susținerea recurentei privind stabilirea, greșită a momentului nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținută întrucât modalitatea de plată și scadență pentru fiecare rată ce trebuia achitată a fost prevăzută la art.4 din contract și răspunderea pentru neîndeplinirea obligației contractuale se stabilește în raport cu aceste termene.

În această situație se constată că instanțele au aplicat corect dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, momentul curgerii termenului de prescripție fiind data scadenței prevăzută în contract pentru fiecare rată care trebuia plătită de cumpărător.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să se respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 322 din 19 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 iunie 2008.