Lease claim appeal annulled as void for lacking statutory grounds, upholding prior judgments.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 595 din 14 martie 2007 Tribunalul Timiș a respins acțiunea reclamantei S.N.P.P. SA (P. TIMIȘ) București împotriva pârâtei SC B.C. SRL Timișoara pentru obligarea la încheierea unui contract de închiriere a terenului și plata chiriei, stabilindu-se referitor la excepțiile invocate de pârâtă, respectiv excepția lipsei procesuale active ale reclamantei și inadmisibilității, că acestea nu sunt justificate iar acțiunea reclamantei este neîntemeiată pentru capătul de cerere având ca obiect pretenții și inadmisibilă pentru obligația de a face, întrucât în favoarea pârâtei este înscris un drept de superficie și nu există vreo condiție în legătură cu folosința asupra terenului aferent construcțiilor.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 210 din 9 octombrie 2007, a respins ca neîntemeiat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului Timiș.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen reclamanta S.N.P.P. SA (P. TIMIȘ) București solicitând casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, indicând, ca temei de drept, prevederile art. 304 alin. (4) și (5) și art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție, din oficiu, excepția de nulitate a recursului în raport de prevederile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. raportat la art. 306 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor legale susevocate, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului, iar în cazul în care a fost motivat, cu excepția situațiilor când se invocă motive de ordine publică, sancțiunea este nulitatea.

Prin motivarea recursului trebuie să se înțeleagă expunerea criticilor aduse hotărârii și a argumentelor care susțin aceste critici, care să se încadreze în motivele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea atacată poate fi casată sau modificată.

Analizând recursul declarat în cauză se constată că recurenta nu aduce nicio critică de nelegalitate la adresa hotărârii atacate critică ce ar putea fi încadrată în prevederile art. 304 C. proc. civ. Astfel deși trimite la prevederile pct. 4 și 5 ale art. 304, recurenta nu indică în ce constă depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanță și nici cum și care forme de procedură au fost încălcate de către instanță.

De fapt recurenta se mulțumește să facă o scurtă expunere a situației de fapt și să susțină că, dată fiind urmărirea penală începută față de numitul V.T. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 290 C. pen. și de art. 12 din Legea nr. 87/1994, hotărârile atacate ar trebui casare cu trimitere și apoi cauza suspendată. Or suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., nu este obligatorie pentru instanțe, fiind lăsată la aprecierea acestora și ca atare, respingerea unei cereri de suspendare a judecării cauzei pe temeiul arătat, nu poate fi apreciată drept o încălcare sau aplicare greșită a legii și, cu atât mai puțin, o încălcare a formelor de procedură.

Prin urmare, constatând că dezvoltarea motivelor de recurs așa cum a fost făcută de recurentă nu permite analizarea hotărârii atacate în cadrul nici unui motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea legală și va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta S.N.P.P. SA (P. TIMIȘ) București împotriva deciziei civile nr. 210 din 9 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2008.