Administrative liability for unauthorized salary grade elevation exceeding approved staffing limits
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the former Mayor, upholding the Courthouse Court’s decision that affirmed the liability of the appellant for 9,608,252 lei in damages to the local council. The dispute centered on a fiscal and administrative liability claim against the public authority, wherein the local audit chamber established that the Mayor, acting as the main credit ordinator, illegally issued a hiring order in July 1999 assigning a subordinate a higher salary grade (Grade I) than prescribed by the approved staffing table (Grade II), resulting in unlawful salary payments. The Court determined that the Mayor bore exclusive fault because the decision was issued without a mandatory internal report from the specialized salary and personnel department, rejecting the defense that liability lay with a subordinate clerk or that the current Mayor should be responsible for the non-recovery of funds. The decisive legal basis relied on Civil Code Article 998 regarding civil liability and Law No. 94/1992 concerning the organization and functioning of the Court of Accounts, explicitly finding the provisions of the Labor Code regarding wage recovery inapplicable to this administrative fault.
Legislator headnote
AI generatedart. 998 C. civ; Administrative liability for unauthorized salary grade elevation exceeding approved staffing limits: În ceea ce privește critica referitoare la răspunderea actualului primar pentru nerecuperarea sumelor plătite nelegal, în mod judicios au reținut instanțele jurisdicționale inaplicabilitatea prevederilor art. 102–108 C. muncii, în vigoare la data respectivă, răspunderea recurentului fiind angajată în condițiile art. 998 C. civ. și ale Legii nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia recurată, decizia nr. 610 pronunțată la data de 7 noiembrie 2002 în dosarul nr. 420/2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional formulat de recurentul-pârât G.M. împotriva sentinței nr. 24 din 24 aprilie 2002 pronunțată în dosarul nr. 31/2001 de Colegiul jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi Bacău.
Pentru a pronunța această soluție, secția jurisdicțională a reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința nr. 24 din 24 aprilie 2002, Colegiul jurisdicțional Bacău a admis pct. 4 al actului de vânzare și l-a obligat pe pârâtul G.M. la plata sumei de 9.608.252 lei, plus dobânda aferentă, cu titlu de despăgubiri în favoarea Consiliului Local Buhuși.
Colegiul jurisdicțional a reținut că pârâtul, în calitate de primar al orașului Buhuși, prin dispoziția nr. 69 din 1 iulie 1999 a dispus încadrarea pe durată nedeterminată a numitului S.P. în funcția de șef serviciu, cu un salariu lunar corespunzător gradului I A de încadrare, deși potrivit statului de funcții aprobat prin hotărârea nr. 17 din 27 mai 1999 adoptată de Consiliul Local Buhuși, pentru funcția de șef al serviciului de urbanism și lucrări publice, era prevăzut nivelul de salarizare corespunzător gradului II.
Respingând recursul jurisdicțional, secția jurisdicțională a susținut că: în mod legal, a reținut Colegiul jurisdicțional Bacău răspunderea fostului primar care, în calitate de ordonator principal de credite a dispus încadrarea numitului S.P. în gradul I, în loc de gradul II, cu consecința plății unor drepturi salariale superioare celor stabile prin statul de funcții aprobat prin hotărârea Consiliului Local Buhuși.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul G.M. susținând, în esență, că această soluție a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, răspunderea pentru producerea prejudiciului aparținând referentului T.C., din cadrul compartimentului personal - salarizare, iar răspunderea pentru nerecuperarea prejudiciului de la beneficiarul drepturilor salariale nelegale. aparține actualului primar.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că prin dispoziția nr. 69 din 1 iulie 1999 emisă de recurent, primar al orașului Buhuși la acea dată, numitul S.P. a fost încadrat în funcția de șef serviciu cu un salariu lunar de 2.366.627 lei, în loc de 1.817.844 lei, cât era stabilit prin statul de funcții aprobat prin H.C.L. nr. 17 din 27 mai 1999, corespunzător gradului II de salarizare.
În mod corect au reținut instanțele jurisdicționale culpa exclusivă a recurentului, dispoziția de încadrare fiind emisă în lipsa unui referat al serviciului de specialitate.
Este adevărat că cererea numitului S.P. pentru angajare apare cu rezoluția din data de 1 iunie 1999, de repartizare către referentul T.C., dar aceasta a fost trecută ca referent III la compartimentul salarizare-personal abia la data de 16 iunie 1999.
Oricum, la dosar nu există un referat al compartimentului de salarizare și nici recurentul nu a susținut că, la data emiterii dispoziției de încadrare, ar fi avut un astfel de document, dispoziția fiind emisă doar în baza cererii de înscriere la concurs și a procesului-verbal prin care P.S. a fost reușit.
În ceea ce privește critica referitoare la răspunderea actualului primar pentru nerecuperarea sumelor plătite nelegal, în mod judicios au reținut instanțele jurisdicționale inaplicabilitatea prevederilor art. 102–108 C. muncii, în vigoare la data respectivă, răspunderea recurentului fiind angajată în condițiile art. 998 C. civ. și ale Legii nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Astfel fiind, cum motivele invocate sunt neîntemeiate, urmează ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.M. împotriva deciziei nr. 610 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2003.