Scope of methodological norms on data banks for foreign employment mediation: licensing condition versus operational activity
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal, leaving in force the lower court’s judgment which rejected the plaintiff’s action as unfounded. The dispute concerned a challenge to specific methodological norms regarding employment mediation abroad, where a private limited company argued that a provision requiring the establishment of a database on job applicants and foreign job offers illegally conflated a licensing condition with an operational activity, contradicting the primary statute. The court held that the challenged norm was legal and consistent with the legislative framework, determining that creating such a database is an essential condition for the effective exercise of mediation activities and part of the unitary regulatory scheme for accreditation and operation of labor agencies, thereby upholding the administrative act’s validity.
Legislator headnote
AI generatedart. 8 lit. c) din Legea nr. 156/2000, art. 18 lit. c) din Legea nr. 156/2000, art. 3041 C. proc. civ, art. 8 din Legea nr. 156/2000; Scope of methodological norms on data banks for foreign employment mediation: licensing condition versus operational activity: Astfel, reclamanta a invocat nelegalitatea prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) din normele metodologice, întrucât aceeași activitate de organizare a unei bănci de date constituie în același timp o condiție de exercitare și o activitate propriu-zisă de mediere a forței de muncă în străinătate, neîndeplinirea în prealabil și a celorlalte cerințe prevăzute de art. 18 lit. c) din Legea nr. 156/2000 republicată, atrăgând sancționarea contravențională.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 28 noiembrie 2008, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta SC S. SRL Cluj a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea art. 7 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 156/2000, aprobate prin H.G. nr. 384/2001.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că textul susmenționat, potrivit căruia activitatea de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate constă și în constituirea unei bănci de date privind solicitanții de locuri de muncă și ofertele de locuri de muncă în străinătate, contravine prevederilor art. 8 lit. c) din Legea nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, republicată.
Prin sentința civilă nr. 100 din 5 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că una dintre condițiile care trebuie îndeplinite de agenții de ocupare a forței de muncă pentru a desfășura activitatea de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate este aceea de organizare a unei bănci de date care să cuprindă ofertele și solicitările de locuri de muncă în străinătate, informații referitoare la condițiile de ocupare a acestora și la calificările și aptitudinile solicitanților aflați în evidența lor.
Instanța a constatat că între cele două norme nu există contradicție, ambele reglementând modalitatea concretă de desfășurare a unei activități de mediere ce constituie totodată și o condiție esențială pentru exercitarea efectivă a operațiunilor de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC S. SRL Cluj - Napoca, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a invocat nelegalitatea prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) din normele metodologice, întrucât aceeași activitate de organizare a unei bănci de date constituie în același timp o condiție de exercitare și o activitate propriu-zisă de mediere a forței de muncă în străinătate, neîndeplinirea în prealabil și a celorlalte cerințe prevăzute de art. 18 lit. c) din Legea nr. 156/2000 republicată, atrăgând sancționarea contravențională.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, prin H.G. nr. 384/2001 au fost aprobate normele metodologice pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 156/2000, stabilindu-se procedurile referitoare la acreditarea agenților de ocupare a forței de muncă și condițiile pentru desfășurarea activității de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că prevederile art. 7 alin. (1) lit. a) din normele metodologice sunt conforme dispozițiilor art. 8 lit. c) din Legea nr. 156/2000 republicată, constituirea unei bănci de date privind solicitanții de locuri de muncă și ofertele de locuri de muncă în străinătate fiind o condiție esențială pentru desfășurarea activității de mediere și reprezentând totodată, una dintre modalitățile de exercitare a acestei activități.
Constituirea unei asemenea bănci de date pentru a permite și desfășurarea activității propriu - zise de mediere impune și respectarea celorlalte cerințe prevăzute de art. 8 din Legea nr. 156/2000, republicată, atât această normă, cât și dispozițiile a căror nelegalitate s-a invocat reglementând unitar aceeași situație.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC S. SRL Cluj împotriva sentinței civile nr. 100 din 5 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2009.