Deportation reparation appeal rejected as time-barred for missing 15-day deadline.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the appeal as time-barred, affirming the first-instance ruling against the claimant, who had challenged an administrative decision denying her reparation rights under Decret-Lege nr.118/1990, as amended by Legea nr.189/2000, for deportation to a Ukrainian concentration camp. The appeal was filed over a year after the 15-day statutory deadline under art.301 of the Romanian Code of Civil Procedure ran from the communication of the appealed judgment, so the mandatory time limit triggered forfeiture under art.103(1) of that code; the claimant's inability to obtain supporting documents earlier did not constitute a valid ground for reinstatement. Although the respondent later awarded the claimant the disputed rights via decision nr.20/20 September 2002, that did not cure the procedural defect, so the appeal was rejected as late.
Legislator headnote
AI generatedart.11 din Legea nr.33/1998, Art. 301 Cod procedură civilă, Art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă; Deportation reparation appeal rejected as time-barred for missing 15-day deadline: The appeal was filed over a year after the 15-day statutory deadline under art.301 of the Romanian Code of Civil Procedure ran from the communication of the appealed judgment, so the mandatory time limit triggered forfeiture under art.103(1) of that code; the claimant's inability to obtain supporting documents earlier did not constitute a valid ground for reinstatement. Although the respondent later awarded the claimant the disputed rights via decision nr.20/20 September 2002, that did not cure the procedural defect, so the appeal was rejected as late.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to establish the 15-day appeal deadline, whose expiration made the appeal late.
Applied to sanction the failure to meet the mandatory appeal deadline with forfeiture.
Full text
S-a luat în examinare recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr.355 din 28 mai 2001 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă M.M. personal și însoțită de împuternicit fără delegație la dosar, lipsind intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Gorj.
Procedura completă.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul este declarat peste termenul legal prevăzut și că intimata a atașat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind rămas fără obiect și depunând, în copie, hotărârea nr.20/ 20 septembrie 2002 prin care a admis cererea recurentei și i-a recunoscut calitatea prevăzută de Legea nr.189/2000, pretinsă, cu plata drepturilor aferente.
Curtea a acordat cuvântul părții prezente cu privire la excepția de tardivitate a recursului, în raport cu dispozițiile art.103 alin.1 teza 1 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art.301 din același cod.
Prin reprezentat și personal, recurenta a susținut că este neștiutoare de carte, că își însușește recursul, dar că nu l-a formulat în termen întrucât nu deținea anumite documente justificative, pe care le-a obținut ulterior de la Ambasada Germaniei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 26 aprilie 2001, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Gorj (a cărei calitate procesuală a fost preluată de Casa Județeană de Pensii Gorj), anularea Deciziei nr.26 din 13 martie 2001 emisă de pârâtă.
Motivându-și cererea, reclamanta a susținut că, în mod eronat, prin decizia contestată, i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990, așa cum a fost modificat prin Legea nr.189/2000, din cauză că nu ar fi prezentat documentele justificative prevăzute de lege.
Este îndreptățită la aplicarea dispozițiilor actului legal reparatoriu indicat, întrucât a fost deportată – din motive etnice – într-un lagăr de concentrare din Ucraina.
Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.355 din 28 mai 2001 a respins acțiunea.
Prima instanță a apreciat ca neîntemeiată acțiunea, reținând că nu există documente din care să rezulte că reclamanta a fost deportată în lagăr de concentrare, iar fără o hotărâre judecătorească prin care să se probeze situațiile prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990 – așa cum impun prevederile art.11 din Legea nr.33/1998 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.41/1997, pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr.118/1990 – declarațiile martorilor rămân fără consistență.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta M.M.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea recurată i-a fost comunicată reclamantei la data de 5 iunie 2001 (fila 27 dosar fond) și că aceasta a declarat recurs la data de 3 iulie 2002 (data poștei – plic – fila 5 dosar recurs).
Cum, potrivit dispozițiilor art.301 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, rezultă că recursul a fost declarat cu depășirea acestui termen.
Având în vedere natura imperativă a termenului fix prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii, în conformitate cu dispozițiile art.103 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Constatând că recursul nu a fost delcarat în termenul imperativ prevăzut de art.301 din Codul de procedură civilă și că împrejurarea neobținerii în termen util a actelor doveditoare – cu privire la situația de fapt dedusă judecății – nu reprezintă o împiedicare în exercitarea căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, pentru a fi repusă în termen, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor legale sancționatorii mai sus indicate și să dispună în sensul respingerii recursului, ca tardiv declarat.
Oricum, prin hotărârea nr.20 din 20 septembrie 2002 emisă de intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Gorj și depusă în dosarul de recurs, s-a admis cererea recurentei-reclamante, stabilindu-i-se calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 cu acordarea drepturilor aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr.355 din 28 mai 2001 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, ca fiind tardiv.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.