Qualified homicide sentencing: validity of mitigating circumstances justifying reduction below the statutory minimum for domestic violence with prior victim aggression
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the prosecutor's cassation appeal, upholding the lower courts' decision to sentence the defendant to seven years' imprisonment for qualified homicide with complementary accessory penalties and civil damages, thereby affirming the conviction and rejecting the request for a higher sentence. The dispute centered on the individualization of the penalty and the validity of the mitigating circumstances applied by the first instance, arising from a case where the defendant repeatedly beat his wife with fists and feet, causing her death, while the prosecution argued the sentence was insufficient for reeducation and that the mitigating factors were unjustified. The Court held that the first-instance application of Penal Code Articles 174 and 175 was legally founded, and the reduction below the statutory minimum pursuant to Articles 74 and 76 was justified by the defendant's age, lack of criminal record, history of domestic conflict initiated by the victim's aggression, and personal circumstances, making the seven-year sentence necessary and sufficient under Criminal Procedure Code Article 38515.
Legislator headnote
AI generatedart. 53 pct. 2 lit. a) C. pen, art. 71 alin. (2) C. pen, art. 350 C. proc. pen, art. 88 C. pen, art. 14 C. proc. pen, art. 998 C. civ; Qualified homicide sentencing: validity of mitigating circumstances justifying reduction below the statutory minimum for domestic violence with prior victim aggression: The dispute centered on the individualization of the penalty and the validity of the mitigating circumstances applied by the first instance, arising from a case where the defendant repeatedly beat his wife with fists and feet, causing her death, while the prosecution argued the sentence was insufficient for reeducation and that the mitigating factors were unjustified. The Court held that the first-instance application of Penal Code Articles 174 and 175 was legally founded, and the reduction below the statutory minimum pursuant to Articles 74 and 76 was justified by the defendant's age, lack of criminal record, history of domestic conflict initiated by the victim's aggression, and personal circumstances, making the seven-year sentence necessary and sufficient under Criminal Procedure Code Article 38515.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the cassation appeal as unfounded.
Procedural basis for the final decision on the merits following the dismissal of the appeal.
Basis for deducting the time served in preventive custody from the imposed penalty.
Basis for ruling on the payment of court costs.
Basis for the payment of the legal aid attorney's fee from the Ministry of Justice funds.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 150 din 12 septembrie 2008 a Tribunalului Neamț, inculpatul A.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 175 alin. (1) raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani și în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata pedepsei aplicate, respectiv reținerea și arestarea preventivă cuprinse între 30 ianuarie 2008 și 12 septembrie 2008.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-au admis acțiunile civile formulate în cauză și a fost obligat inculpatul să plătească suma de 320,04 lei, cheltuieli de transport, în favoarea părții civile, S.A. Neamț și suma de 1.506,59 lei, cheltuieli de spitalizare, în favoarea părții civile Spitalul Județean de Urgență Neamț.
S-a luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că, la data de 5 ianuarie 2008, inculpatul A.I. a lovit, în mod repetat, cu pumnii și picioarele și alte corpuri contondente, pe soția sa A.F., cauzându-i leziuni grave care au condus la decesul acesteia la data de 7 ianuarie 2008.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza următoarelor probe: proces-verbal de cercetare la fața locului, fotografii judiciare, raport medico-legal de necropsie nr. 19 din 19 ianuarie 2008 al S.M.L. Neamț, avizul Comisiei de pe lângă I.M.L. Iași, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică și au solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante și reindividualizarea acesteia.
Inculpatul a susținut, în principal, că este nevinovat și a solicitat achitarea, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 134 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei perioada executată în prevenție de la 12 septembrie 2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a criticat modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, susținând că aceasta este modică și insuficientă reeducării sale, iar reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și 76 alin. (2) C. pen., în favoarea sa este netemeinică.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și majorarea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare invocat, cât și din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică legală și temeinică infracțiunii comise de acesta.
Atât inculpatul, cât și victima obișnuiau să consume băuturi alcoolice și să se manifeste violent unul față de celălalt. Relațiile tensionate deveniseră o constantă a vieții cotidiene a celor doi.
Victima se manifesta ea însăși, în repetate ocazii, în mod agresiv, determinând incidente fizice și verbale pe fondul consumului de alcool; de altfel, inculpatul și-a pierdut vederea ochiului drept în urma unei lovituri cu sticla primită de la victimă în timpul unei astfel de manifestări.
Instanțele au avut în vedere toate aceste împrejurări în procesul de individualizare a pedepsei, stabilind un cuantum al acesteia care să reflecte corespunzător circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
S-a avut în vedere și faptul că inculpatul este născut în anul 1943, că nu are antecedente penale, că a crescut șapte copii, majori în prezent, că are un nivel de instrucție precar.
Înalta Curte constată că în mod întemeiat în sarcina inculpatului A.I. s-au reținut circumstanțe atenuante, legate de datele și împrejurările arătate mai sus, reducerea cuantumului pedepsei sub limita minima legală fiind justificată.
Este adevărat că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă un potențial mare de pericol social și că inculpatul nu a recunoscut comiterea ei; aceste elemente se regăsesc evidențiate în procesul de individualizare a pedepsei, fiind reținute de instanțele de judecată și considerate ca atare în stabilirea cuantumului acesteia.
Pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului este necesară și suficientă reeducării acestuia, nefiind justificată majorarea ei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Timpul reținerii și arestării preventive se va deduce din durata pedepsei, de la 30 ianuarie 2008, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 134 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpatul A.I.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 30 ianuarie 2008 la 3 februarie 2009.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2009.