Statutory limit for wartime ethnic persecution benefits under Law no. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice partially admitted the appeal of the local pension house, modifying the appellate court's judgment to limit the claimant's benefit period to October 1, 1943, through March 6, 1945, thereby rejecting the claimant's request for a period extending to March 20, 1945, while affirming the claimant's entitlement to benefits. The dispute concerned the annulment of an administrative decision denying the claimant the status of a beneficiary under the Law for the protection of victims of national social and fascist regimes, specifically regarding allegations of ethnic persecution during World War II. The appellate court had previously upheld the claim's merits and timeliness, correctly applying the substantive conditions for recognition of status, but erred by failing to align the end date with the statutory limit; the highest court held that while the appeal was filed within the 30-day statutory deadline and the claimant met the substantive criteria for recognition as a persecuted individual, the benefit period could not exceed the specific end date of March 6, 1945, explicitly provided in the applicable legislation.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. d) din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ; Statutory limit for wartime ethnic persecution benefits under Law no. 189/2000: Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr.1 89/2000, împotriva hotărârii Casei Județene de Pensii – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 6 ianuarie 2003, reclamantul L.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 26 din 23 august 2002 a Casei Județene de Pensii Argeș, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar al dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, fiind persecutat etnic în perioada 1 octombrie 1943 – 20 martie 1945.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 11/F - C din 29 ianuarie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 26 din 23 august 2002, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască reclamantului L.T., drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1943 – 20 martie 1945, constatându-se întrunite dispozițiile art. 1 lit. d) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs se susține că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, fără să constate, însă, tardivitatea formulării acesteia.
O altă critică se referă la faptul că prin sentința atacată, i s-a recunoscut intimatului-reclamant calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru o perioadă ce excede cadrul legal.
Printr-un ultim motiv de recurs se susține că intimatul-reclamant nu a prezentat dovezi din care să rezulte că a fost persecutat pe motive etnice.
Examinând sentința atacată în raport cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză, precum și în raport cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, dar numai în sensul și limitele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr.1 89/2000, împotriva hotărârii Casei Județene de Pensii – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
În cauză este necontestat că hotărârea nr. 26/2002 a fost comunicată intimatului-reclamant, la 26 septembrie 2002, iar acesta nu a manifestat pasivitate, ci a atacat-o la data de 17 octombrie 2002. Prin urmare, în aceste condiții nu se poate reține tardivitatea atacării hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000.
De altfel, se constată că recurenta-pârâtă nici nu a invocat excepția tardivității în fața primei instanțe, iar în hotărârea nr. 26 din 23 august 2002, ea însăși a indicat intimatului-reclamant, modalitatea de atac a acesteia.
Referitor la pretinsa nedovedirea a acțiunii, se constată că instanța de fond, în mod corect și legal, a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că intimatul-reclamant îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. d) din Legea nr. 189/2000.
Critica formulată împotriva sentinței instanței de fond este, însă, fondată sub aspectul perioadei pentru care intimatul-reclamant beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Data limită pentru beneficiul stabilit, este 6 martie 1945 (înserată în actul normativ),astfel încât în aceste limite se va admite recursul Casei Județene de Pensii Argeș, se va modifica sentința atacată, în sensul că perioada beneficiului dispozițiilor Legii nr. 189/2000, pentru intimatul-reclamant L.T., va fi de la 1 octombrie 1943, la 6 martie 1945, cu menținerea celorlalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Argeș împotriva sentinței civile nr. 11/F - C din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată, în sensul că stabilește perioada beneficiului Legii nr. 189/2000, pentru perioada de la 1 octombrie 1943, la 6 martie 1945.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2003.