Administrative action for land expropriation and damages dismissed for lack of judicial stamp tax; appeal dismissed

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1 octombrie 2007, reclamantele S.M. și B.A. au solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. să-și îndeplinească atribuțiile legale față de încălcarea legii de către Primăria comunei Jidvei, județul Alba și Prefectura județului Alba, precum și obligarea pârâtei la plata de daune morale și materiale pentru că nu i s-a reglementat situația terenurilor preluate abuziv de stat, fiind tergiversată judecarea dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Blaj pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat acțiunea ca netimbrată prin sentința civilă nr. 416 din 7 februarie 2008, reținând că reclamantele nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 de a achita taxa judiciară de timbru, în condițiile în care au fost citate cu această mențiune, iar acțiunea formulată nu este scutită de plata acestei taxe în conformitate cu prevederile art.15 din același act normativ.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamantele și au solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru judecarea pe fond a cauzei.

Recurentele au susținut că în mod greșit a fost anulată ca netimbrată acțiunea formulată, fără a se avea în vedere că aceasta este accesorie acțiunii în revendicare și beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu prevederile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.

De asemenea, recurentele au arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de reexaminare prin care au contestat obligația de plată a taxei judiciare de timbru, cerere expediată prin poștă la data de 14 ianuarie 2008.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, constatând că recurentele-reclamante nu au achitat taxa judiciară de timbru datorată conform art. 3 lit. m) din același act normativ.

Astfel, se reține că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată la data depunerii acțiunii, 1 octombrie 2007 și nici la termenele acordate în cauză până la data de 7 februarie 2008, deși recurentele-reclamante au fost citate cu mențiunea de a-și îndeplini obligația legală de a timbra cererea de chemare în judecată, conform dovezilor aflate la filele 73–74 din dosarul de fond.

Susținerea din recurs privind omisiunea de soluționare a cererii de reexaminare prin care s-a contestat taxa judiciară de timbru se dovedește a fi nefondată, întrucât nu s-a dovedit formularea unei asemenea cereri în condițiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 146/1997.

Prin petiția expediată prin poștă la 4 februarie 2008 recurentele-reclamante au solicitat să li se comunice o copie a încheierii pronunțate la 14 ianuarie 2008 cu privire la cererea de reexaminare, dar nu au dovedit formularea și depunerea cererii respective la dosar, astfel că nu se poate reține omisiunea instanței de fond de a soluționa o cerere în condițiile în care aceasta nu a fost sesizată.

Copia cererii de reexaminare depusă în recurs ca act nou nu constituie o dovadă pentru sesizarea legală a instanței de fond cu o astfel de cerere, deoarece nu a fost înregistrată la dosar și nu există o confirmare pentru primirea acesteia.

Cea de-a doua susținere din recurs este de asemenea nefondată, întrucât instanța de fond a calificat corect obiectul acțiunii și a stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Acțiunea formulată de recurentele–reclamante în baza Legii nr. 554/2004 are ca obiect obligarea autorității publice intimate de a soluționa cererile adresate și de a le plăti daune morale și materiale.

Acțiunea astfel formulată pe calea contenciosului administrativ este distinctă ca obiect și temei juridic de cererile formulate de recurentele-reclamante la instanțele de drept comun pentru reconstituirea dreptului de proprietate și în consecință, nu are un caracter accesoriu față de aceste cereri în revendicare pentru care s-a prevăzut scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în textul de lege susmenționat.

Față de motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.M. în nume propriu și în calitate de mandatar al lui B.A. împotriva sentinței civile nr. 416 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2008.