Deductibility of consulting and marketing fees: failure to prove effective service performance and specific necessity under tax law

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 85 din 31 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. 138/42/2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC I.C. SRL Ploiești în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Prahova și A.N.A.F., D.G.S.C.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut că la data de 10 mai 2005 s-a încheiat contractul de consultanță nr. 5-1612/2005, între SC M.C.L., în calitate de consultant și reclamantă, în calitate de beneficiar.

La data de 7 februarie 2006 s-a încheiat contractul de prestări servicii marketing nr.2-3427/2006 între SC S.T.L., în calitate de prestator, și reclamantă, în calitate de beneficiar.

Urmare a controlului fiscal efectuat pentru perioada 16 februarie 2004-31 decembrie 2006 se emite Decizia de impunere nr.651 din 28 iunie 2007 contestată în prezenta cauză.

Instanța de fond a mai reținut că, potrivit art. 21 alin. (1) și (2) lit. i) din Legea nr. 571/2003, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe piețele existente sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii.

Nu sunt deductibile cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.

Potrivit pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a legii nr. 571/2003 pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;

- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.

În speță, instanța de fond a constatat că realitatea prestărilor de servicii în sumă de 501.444 lei, respectiv 3.851.4000 lei nu a putut fi verificată neexistând documente prin care să se confirme efectuarea serviciilor, iar factura a fost acceptată fără o documentație de control corespunzătoare.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, pentru motivele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta susține că art. 21 alin. (1) C. fisc. prevede o singură condiție pentru considerarea unei cheltuieli ca fiind deductibilă, și anume efectuarea ei în scopul realizării de venituri.

Organul fiscal, în opinia recurentei, consideră că aceasta nu reprezintă o condiție necesară și suficientă, ci societatea trebuie să facă dovada că această cheltuială este aferentă unui venit. la opinia organului fiscal s-a raliat și instanța de fond.

Recurenta consideră că acest punct de vedere este greșit, deoarece legea vorbește de scopul obținerii de venit, iar nu de obținerea efectivă a sa.

Recurenta critică și susținerea instanței de fond în ceea ce privește împrejurarea că societatea nu a făcut dovada cu documente a realității și legalității serviciilor.

Recurenta arată că a îndeplinit și această condiție, deoarece este justificată necesitatea prestării serviciilor de consultanță și marketing, au fost încheiate contracte în acest sens, contractele încheiate cuprind datele prevăzute de art. 48 din H.G. nr. 44/2004.

Deși facturile emise au fost acceptate de recurentă, nu au fost achitate până la data controlului, dar împrejurarea nu face ca aceste cheltuieli să fie menționate în contabilitate ca fiind nedeductibile, reprezintă un alt motiv de critică a sentinței de fond.

Conform reglementărilor naționale europene, efectele tranzacțiilor și ale evenimentelor sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce trezoreria sau echivalentul său este încasat și plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond când a respins acțiunea reclamantei-recurente a avut în vedere două argumente:

1. societatea nu a făcut dovada cu documente care să ateste realitatea și legalitatea serviciilor prestate de prestatorul extern;

2. materialele întocmite de societățile prestatoare de servicii se regăsesc și pe internet, astfel încât nu se poate susține că acestea au fost întocmite în mod special pentru reclamantă, conținând aspecte teoretice și nu practice cu trimitere expresă și directă la piețele prospectate.

Recurenta consideră că a justificat necesitatea serviciilor prestate.

Prin contractele încheiate, prestatorii se obligau să asigure: consultanță de afaceri în domeniul comerțului pe piața din Serbia, Bulgaria și Macedonia cu produse destinate dezvoltării rețelelor de distribuție a carburanților; consultanță de afaceri privind înregistrarea sistemelor operaționale privind comerțul în Serbia; consultanță privind legislația specifică de operare; reprezentarea intereselor de afaceri prin organizarea și administrarea sistemului relațional necesar beneficiarului pentru a opera cu succes în Serbia; medierea de relații directe de afaceri; cercetarea pieței din Bulgaria și Macedonia în vederea identificării oportunităților de afaceri; asigurarea cadrului premergător demarării și desfășurării relațiilor comerciale cu potențialii parteneri de afaceri din Bulgaria și Macedonia etc.

Conform art. 48 din H.G. nr. 44/2004, justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin:

- situații de lucrări;

- procese-verbale de recepție;

- rapoarte de lucru;

- studii de fezabilitate, de piață sau

- orice alte materiale corespunzătoare.

Recurenta-reclamantă nu a prezentat nici un documente care să justifice prestarea efectivă a serviciilor.

Mai mult, materialele întocmite de societățile prestatoare se regăsesc și pe internet.

Rezultă astfel în mod categoric că una dintre condițiile impuse de legislația în vigoare și anume aceea a realității prestației, nu este îndeplinită, pentru ca o atare cheltuială să fie considerată deductibilă, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală.

Celelalte susțineri din motivele de recurs nu au fost reținute prin sentința recurată, astfel încât critica nu are legătură cu considerentele hotărârii.

Față de acestea, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC I.C. SRL Ploiești, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 85 din 31 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.