Judicial promotion grade recognition: Mandatory competitive exam vs. discriminatory treatment of prosecutors in specialized anticorruption units

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21 iulie 2008, C.L., judecător în cadrul Tribunalului Cluj, a formulat recurs, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., prin care i s-a respins cererea de recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel, solicitând anularea hotărârii atacate și obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre în sensul admiterii cererii sale.

În motivarea recursului, recurenta a învederat că îndeplinește condiția vechimii de 6 ani în funcția de judecător, precum și celelalte criterii cerute pentru recunoașterea gradului profesional.

Recurenta a invocat practica Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T., precum și decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006 a Curții de Constituționale, prin care s-a constatat, cu valoare de principiu, că judecătorii și procurorii se află în aceeași situație juridică prin statutul lor constituțional similar.

De asemenea, recurenta a învederat că s-a creat o situație discriminatorie pentru judecătorii care îndeplinesc condiția de vechime în funcție și celelalte condiții prevăzute de lege, în raport cu procurorii care, obținând gradul profesional corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pot obține automat gradul profesional de judecător de curte de apel, fără să participe la concurs, așa cum sunt obligați să participe toți judecătorii.

Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

C.S.M. a invocat prevederile art. 43 din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora promovarea judecătorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel.

De asemenea, s-a precizat că potrivit art. 44 alin. (1) lit. b) din aceeași lege pentru promovarea în funcția de judecător de curte de apel este necesară o vechime de 6 ani în funcția de judecător.

Intimatul a precizat că recurenta nu a susținut examen de promovare în condițiile art. 43-47 din legea menționată și nici nu se află în una din situațiile prevăzute de art. 65 și art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Referitor la discriminarea invocată de recurentă, intimatul a arătat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, care definesc conceptul de discriminare.

Examinând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile legale în materie, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 703 din 10 iulie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional de judecător de tribunal, respectiv de judecător de curte de apel, formulate de mai mulți judecători, printre care și recurenta.

Potrivit prevederilor art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, promovarea acestora la tribunale și curți de apel se face numai prin concurs, dacă sunt îndeplinite condiția de vechime, cea de evaluare a activității profesionale cu calificativul „foarte bine”, precum și condiția ca judecătorul să nu fi fost sancționat disciplinar în ultimii 3 ani.

În speță, însă, recurenta C.L., judecător la Tribunalul Cluj, nu a participat la vreun concurs de promovare în funcția de judecător de curte de apel, pentru a i se putea recunoaște gradul corespunzător.

Recurenta nu poate invoca existența stării de discriminare față de procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T. cărora li s-a recunoscut gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât nu se află într-o situație identică sau similară pentru a avea aplicabilitate conceptul definit de Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Situația procurorilor la care face referire recurenta este diferită prin aceea că dispozițiile legale speciale privind organizarea și funcționarea D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu condiționează numirea în cadrul acestor structuri specializate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de promovarea unui concurs, prevederile generale din Legea nr. 303/2004 referitoare la promovare nefiind aplicabile în cazul acestora.

Astfel, recurenta nu se poate prevala de dispozițiile legilor speciale, respectiv Legea nr. 508/2004 privind înființarea D.I.I.C.O.T. sau de cele ale O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, corect s-a reținut prin hotărârea atacată că gradul profesional corespunzător unei instanțe superioare se dobândește numai în urma promovării examenului sau concursului, în condițiile reglementate de Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

Față de cele ce preced, recursul este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.L. împotriva Hotărârii nr. 703 din 10 iulie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.