Retrocession claim dismissed as time-barred: no revival of pending claims under the new legislative deadline

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 331 din 5 decembrie 2007, pronunțată în dosar nr. 3638.1/108/2006,Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Cultul Creștin Adventist de Ziua a Șaptea împotriva pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin decizia nr. 735 din 29 martie 2006, pârâta a respins cererea de retrocedare depusă de reclamantă având în vedere faptul că solicitantul nu a depus în termenul legal cererea.

Se reține că este depășit termenul prevăzut de art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, modificată și completată prin O.U.G. nr. 209/2005 și art. II, titlul II din Legea nr. 247/2005.

S-a mai constatat că pentru depunerea cererilor de retrocedare a mai existat un prim termen ce a expirat la 2 martie 2003, iar cel de-al doilea termen a expirat la 25 ianuarie 2006.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant arată că a formulat în termenele legale cerere de despăgubiri pentru imobilul din Arad, identificat în C.F. nr. 7249.

Asupra primei notificări, Comisia s-a pronunțat prin Decizia nr. 873 din 7 iulie 2006, iar asupra celei de-a doua notificări, prin decizia nr. 735 din 29 martie 2006.

Decizia nr. 873 din 7 iulie 2006 a făcut obiectul Dosarului nr. 7146/198/2006.

Recurentul consideră că după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, toate cererile care nu au fost încă soluționate de Comisie trebuiau considerate ca fiind formulate în termen deoarece însăși Legea nr. 247/2005 creează un nou termen de depunere a notificărilor.

La data la care legea era în vigoare exista formulată cererea de despăgubire nesoluționată.

S-a ignorat împrejurarea că în mod tendențios și cu rea-credință Comisia a soluționat întâi cererea din 3 februarie 2006 și apoi cererea din 17 iulie 2003.

Intimata-pârâtă, prin întâmpinarea formulată solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece solicitantul nu a depus în termenul legal cererea de retrocedare.

Recursul este nefondat.

Prin art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 s-a prevăzut în vederea depunerii cererilor de retrocedare un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare (legea nr. 501/2002).

Ulterior termenul a fost prelungit cu 30 de zile, prin O.U.G. nr. 184/2002, astfel încât termenul de depunere a cererilor a expirat la 2 martie 2003.

Recurentul a depus o primă notificare sub nr. 55 din 6 martie 2003.

Prin decizia nr. 873 din 7 iulie 2006, Comisia specială a respins cererea ca tardiv formulată.

Prin sentința civilă nr. 32 din 20 februarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 7146/108 din 12 decembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată împotriva Deciziei nr. 873 din 7 iulie 2003.

Sentința a devenit irevocabilă prin nerecurare, conform notei aflate la dosarul de recurs.

Așadar, în privința primei notificări există autoritate de lucru judecat, de unde rezultă că prima notificare este formulară tardiv.

Prin Legea nr. 247/2005 s-a dat posibilitatea formulării unei noi notificări, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, respectiv până la 25 ianuarie 2006.

Recurentul a formulat notificarea la 3 februarie 2006, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 247/2005.

Nu există niciun motiv pentru a se considera, așa cum solicită recurenta, că cererile anterioare au fost formulate în termen, deoarece Legea nr. 247/2005 vorbește în mod neechivoc de acordarea unui alt termen de 6 luni.

Mai mult, în privința primei notificări, există autoritate de lucru judecat, instanța statuând caracterul tardiv al primei notificări.

Asupra soluției pronunțate nu are relevanță împrejurarea că intimata Comisia s-a pronunțat întâi cu privire la cea de-a doua notificare, deoarece prin Legea nr. 247/2005 nu a avut loc o prelungire a primelor termen acordate pentru depunerea cererilor de retrocedare.

Față de acestea, nefiind întemeiate criticile aduse sentinței recurate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Cultul Creștin Adventist de Ziua a Șaptea, Conferința Banat împotriva sentinței civile nr. 331 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.