Police officers denied food allowance and special-danger pay differential for 2004–2005; claims rejected as unfounded.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A.M., ș.a., au solicitat obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata echivalentului bănesc al normei de hrană nr. 12 B pentru perioada 1 aprilie 2004 – 31 decembrie 2005, actualizată cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la plata efectivă, precum și la plata drepturilor salariale reprezentând diferența de 10 puncte cu care a fost diminuat sporul pentru condiții de pericol deosebit, pentru perioada ianuarie – decembrie 2004.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în calitate de angajați ai Ministerului Internelor și Reformei Administrative au dreptul la alocație de hrană, potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 și H.G. nr. 65/2007 iar sporul pentru condiții deosebite de care beneficiază în baza art. 21 din O.G. nr. 38/2003 a fost diminuat în mod nejustificat.

Prin întâmpinări, pârâții Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Inspectoratul General al Poliției Române au cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

De asemenea, pârâtul, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1142 din 09 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2004 și a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, respingând acțiunea față de acest pârât.

Pe fond, prima instanță a respins acțiunea reclamanților față de ceilalți pârâți, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

A apreciat că excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești pe anul 2004 este neîntemeiată, întrucât plata acestor drepturi urma să fie efectuată în anul 2005, împrejurare în care dreptul la acțiune a fost exercitat înlăuntrul termenului general de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

A considerat că nici excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu este întemeiată, în raport cu calitatea acestui pârât de ordonator de credite și de angajator al reclamanților.

În ce privește fondul cauzei prima instanță a reținut că potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 și a dispozițiilor H.G. nr. 65/2003, de norma de hrană nr. 12 B nu beneficiază toți polițiștii, reclamanții nefăcând dovada că fac parte din categoria polițiștilor cărora li se cuvine acest drept.

Cu privire la diferența de 10 procente cu care a fost diminuat sporul pentru condiții de pericol deosebit, instanța de fond a constatat că diminuarea s-a efectuat printr-o dispoziție cu putere de lege (O.G. nr. 8/2004) fără ca ulterior să se revină la situația anterioară printr-o normă asemănătoare.

Totodată, prima instanță a observat că Ministerul Economiei și Finanțelor neavând nici calitatea de ordonator de credite și nici pe cea de angajator față de reclamanți, nu poate avea nici calitatea procesuală de pârât în cauză

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În conținutul recursului, reclamanții au arătat că nu există nici un motiv ca sumele de bani reprezentând echivalentul normei de hrană să fie acordate numai unor polițiști, iar altora nu, ca urmare a dispoziției zilnice a șefului unității.

Recurenții reclamanți au mai susținut că diferența de 10 procente reținută de pârâți din sporul pentru pericol deosebit nu are o justificare temeinică, fiind un drept fundamental care se încadrează în dispoziția constituțională privind dreptul la muncă și protecția socială a muncii.

Pârâtul, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

A menționat că norma nr. 12 B reprezintă un supliment care se acordă pentru eforturi deosebite sau în situații speciale ori polițiștilor încadrați în unitățile și

subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române și că sporul pentru pericol deosebit a fost diminuat cu 10 puncte procentuale prin O.G. nr. 8/2004.

La rândul său, pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat, arătând, în esență că, pe de o parte, sumele reprezentând norma de hrană nr. 12 B se acordă numai anumitor categorii de polițiști iar reclamanții nu au dovedit că ar face parte din aceste categorii și că, pe de altă parte, sporul pentru condiții de pericol deosebite a fost diminuat cu 10%, în mod legal, prin O.G. nr. 8/2004.

Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs și din oficiu, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, din considerentele ce urmează.

În ceea ce privește criticile din recurs potrivit cărora nu ar exista nici o justificare ca sumele reprezentând norma de bază nr. 12 B să fie acordate discriminatoriu doar anumitor categorii de polițiști, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite.

Prima instanță a reținut în mod corect că din art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului și din prevederile H.G. nr. 65/2993 rezultă fără echivoc împrejurarea că nu toți polițiștii, fără distincție, beneficiază de drepturile bănești reprezentând norma de hrană 12 B, ci numai cei care fac parte din categoriile de personal prevăzute în anexa H.G. nr. 65/2003.

Or, recurenții-reclamanți nu au precizat nici în ce categorie se înscriu și nici nu au administrat probe care să ateste faptul că fac parte din categoria polițiștilor care desfășoară activitate de natură să le confere dreptul de a li se acorda sumele reprezentând suplimentul de hrană prevăzut de norma nr. 12 B.

În același mod, Înalta Curte observă că nici motivul de recurs relativ la împrejurarea că diminuarea sporului pentru condiții de pericol deosebit n-ar avea o justificare temeinică, nu poate fi reținut.

Diminuarea cu 10 procente a sporului pentru pericol deosebit s-a dispus prin O.G. nr. 8 din 22 ianuarie 2004, act normativ cu putere de lege, și întrucât ulterior nu s-a revenit printr-o normă cu putere egală, în sensul restituirii diferențelor, după diminuarea menționată, pârâții nu pot fi obligați la plata diferențelor pretinse de reclamanți, cum a reținut în mod corect prima instanță.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de A.M., ș.a., împotriva sentinței civile nr. 1142 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.