Retrocession of religious properties barred by pre-1945 nationalization under Law No. 485/1944
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's dismissal of the case and confirming the legality of the administrative decision that refused the return of the contested properties. The dispute concerned a petition by a religious parish to annul a special retrocedation commission's decision and compel in-kind restitution of three immovable properties in Mediaș, arguing they were nationalized under Decree No. 176/1948 rather than the earlier Law No. 485/1944. The court found the appeal unfounded because evidence, including land registry extracts and a prior 1953 judicial ruling, established that the properties were taken into state ownership under Law No. 485/1944 and registered in January 1945, a date preceding the reference period for retrocession claims (March 6, 1945, to December 22, 1989) established by O.U.G. No. 94/2000. Consequently, the administrative body correctly determined that the nationalization fell outside the scope of the applicable restitution framework.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ; Retrocession of religious properties barred by pre-1945 nationalization under Law No. 485/1944: Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 27 februarie 2008, reclamanta Parohia Evanghelică C.A. Mediaș a chemat în judecată Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând anularea deciziei nr. 1575 din 20 decembrie 2007 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună restituirea în natură a imobilelor situate în Mediaș, înscrise în CF.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că imobilele în litigiu au fost proprietatea sa până în anul 1948 când au fost preluate de Statul Român potrivit Decretului nr. 176 din 2 august 1948, astfel încât pârâta a constatat în mod greșit că bunurile ar fi fost trecute în proprietatea statului în afara perioadei de referință prevăzută de O.U.G. nr. 94/2000.
Prin sentința nr. 78 din 16 aprilie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că toate cele trei imobile au fost trecute în proprietatea Statului Român în baza Legii nr. 485/1944, preluate efectiv de Primăria Mediaș conform procesului - verbal nr. 188/1944 și înscrise în cartea funciară la 17 ianuarie 1945, dată care se situează în afara perioadei prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 republicată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Parohia Evanghelică C.A. Mediaș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că instanța nu a analizat atent susținerile sale privind data preluării imobilelor în litigiu, acestea fiind trecute în proprietatea statului în baza Decretului nr. 176/1948 și nu a Legii nr. 485/1944, situație reținută și în sentința nr. 286/1953 a Tribunalului Popular Regional Sighișoara.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, situația juridică a celor trei imobile din Mediaș a fost corect reținută de instanța de fond, în sensul că au fost preluate de Statul Român conform procesului-verbal nr. 188/1944 al Primăriei Mediaș, întocmit în baza Legii nr. 485/1944 și intabulate în cartea funciară la data de 17 ianuarie 1945.
Aceste mențiuni rezultă atât din adresele nr. 11196 și 11197/2007 ale Municipiului Mediaș - Serviciul Patrimoniu, cât și din extrasele de carte funciară care atestă intabularea în favoarea statului a imobilelor foste în proprietatea Grupului Etnic German din România.
Situația juridică a acestor bunuri este confirmată chiar în considerentele sentinței nr. 93/1953 invocate de reclamantă, în care se precizează că titlul statului este bazat pe Legea nr. 485/1944. În aceeași hotărâre se arată că, urmare a Decretului nr. 176/1948 fostul proprietar a dobândit un nou titlu de drept doar asupra bunurilor care au servit funcționării școlilor a căror restituire s-a dispus, mențiuni înscrise în cartea funciară la 4 august 1954.
Imobilele în litigiu nu se regăsesc printre cele a căror restituire s-a dispus în anul 1953 prin hotărâre judecătorească, rămânând în continuare proprietatea statului, în cărțile funciare, care beneficiază de prezumția de legalitate, neefectuându-se alte adnotări sau intabulări care să aibă legătură cu Decretul nr. 176/1948.
În consecință, decizia emisă de pârâtă și prin care s-a reținut că imobilele în cauză au fost preluate anterior perioadei de referință prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, care este 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, a fost în mod corect apreciată ca legală și temeinică.
Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Parohia Evanghelică C.A. Mediaș împotriva sentinței civile nr. 78/F/CA din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2009.