Eligibility for refugee compensation under Law 189/2000 based on ethnic persecution and displacement during 1940–1945
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by the county pension house, upholding the appellate court’s decision to annul the administrative act that denied the claimant refugee status under Law No. 189/2000 and ordering the recognition of the status with associated benefits. The dispute concerned whether the claimant, born during a specific historical period in a location different from his parents' domicile due to ethnic persecution and forced displacement between 1940 and 1945, qualified as a beneficiary of the victim-of-regime compensation law. Relying on Article 1 of Law No. 189/2000 and the principle of equality in legal treatment for identical situations—supported by definitive judicial decisions recognizing the status of the claimant's sisters—the Court determined that the burden of proving ethnic persecution and subsequent refugee status was met, rendering the administrative denial unlawful.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Eligibility for refugee compensation under Law 189/2000 based on ethnic persecution and displacement during 1940–1945: A considerat că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Mureș, solicitând anularea hotărârii nr. 4947 din 12 iunie 2008 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin declarații de martori.
Prin întâmpinare, pârâta, Casa Județeană de Pensii Mureș a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamanta nu a dovedit prin acte oficiale calitatea sa de persoană refugiată și, pe cale de consecință nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentința civilă nr. 103 din 31 octombrie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea hotărârii nr. 4947 din 12 iunie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
A considerat că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
A constatat că refugierea părinților reclamantului împreună cu familia sa din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii septembrie 1944 s-a datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Mureș, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul, nu a dovedit cu acte împrejurarea că a suferit persecuții din motive etnice, refugierea familiei sale din localitatea de domiciliu având loc ca urmare a aproprierii liniei frontului.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reține că părinții reclamantului s-au refugiat din localitatea Somostelnic, județul Mureș în pădurea localității Bazna, județul Sibiu, în cursul lunii septembrie 1944, fiind lipsiți de spațiul locativ al locuinței de domiciliu.
Înalta Curte reține că statutul de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și surorilor reclamantului, aflate în aceeași situație cu acesta, astfel că prima instanță a aplicat corect principiul egalității de tratament pentru situații juridice identice.
Prin urmare, față de împrejurarea că intimatul reclamant s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat împreună cu părinții săi ca urmare a persecuțiilor etnice, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței nr. 103 din 31 octombrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.