Refugee status and benefits under Law 189/2000: appellate reversal of pension denial upheld, benefits granted to child born during parents' forced displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal and upheld the lower court’s decision, which ordered the pension authority to recognize the claimant’s status as a refugee and grant benefits under Law No. 189/2000. The dispute concerned the legality of an administrative decision denying social benefits to an individual born in 1943 in a Romanian locality during the period when his parents were forcibly displaced from Bulgaria to Romania in 1940. Applying Article 1, letter c) of Law No. 189/2000, the court determined that the law does not exclude individuals conceived or born during the parents' refugee period, establishing that the effects of the parents' displacement and the resulting persecution extended to the child born within the statutory timeframe, thereby satisfying the legal requirements for refugee status and associated entitlements.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Refugee status and benefits under Law 189/2000: appellate reversal of pension denial upheld, benefits granted to child born during parents' forced displacement: A considerat că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul O.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând anularea hotărârii nr. 29296 din 19 noiembrie 2007, emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 932/CA din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea hotărârii nr. 29296 din 19 noiembrie 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
A considerat că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
A constatat că strămutarea părinților reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul anului 1940 s-a datorat Tratatului din 6 septembrie 1940 încheiat la Craiova între România și Bulgaria.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul, născut în localitatea de refugiu nu a suferit persecuții din motive etnice.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reține că familia reclamantului au fost strămutată din localitatea Sacalnar, județul Durostor, Bulgaria, în localitatea Caugagia, județul Tulcea, România, în cursul anului 1940, iar reclamantul s-a născut la data de 18 mai 1943, în timpul refugiului părinților săi.
Efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra reclamantului, de la data nașterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de legea menționată.
Prima instanță a observat corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți după refugiul părinților.
Prin urmare, față de împrejurarea că intimatul reclamant s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții săi și întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 932/CA din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.