Refugee status under Law 189/2000: eligibility of individuals born during parental displacement

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 23222 din 27 iunie 2007 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori.

A mai arătat că surorilor sale li s-au recunoscut drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin întâmpinare, pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată și, pe cale de consecință nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 743 din 27 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea hotărârii nr. 23222 din 27 iunie 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 11 iunie 1941-6 martie 1945, și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 01 septembrie 2007.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

A considerat că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.

A constatat că strămutarea părinților reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii octombrie 1940 s-a datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamanta, născută în localitatea de refugiu a părinților săi nu a suferit persecuții din motive etnice.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că părinții reclamantei s-au refugiat din localitatea Pișcolț, județul Satu Mare în localitatea Țibeni, județul Rădăuți, în cursul lunii octombrie 1940, iar reclamanta s-a născut la data de 11 iunie 1941 în timpul refugiului părinților săi.

Efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra reclamantei, de la data nașterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de legea menționată.

Prima instanță a observat corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți după refugiul părinților.

Prin urmare, față de împrejurarea că intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții săi și întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 743/2008 din 27 noiembrie 2008 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.