Unjustified disciplinary sanction for unauthorized leave to testify: failure to prove negligence under the internal discipline order

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 31 mai 2006, reclamantul F.I. a chemat în judecată I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - B.C.C.O. București, solicitând anularea dispoziției nr. 428321 din 30 martie 2006 emisă de Adjunctul I.G.P.R., prin care i-a fost respinsă contestația împotriva dispoziției 428321 din 22 mai 2006 de sancționare cu mustrare scrisă pentru săvârșirea abaterii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din O.M.A.I. nr. 400/2004.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru existența abaterii disciplinare prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din O.M.A.I. nr. 400/2004, nefiind vorba de neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; a dispozițiilor primite de la șeful ierarhic sau a dispozițiilor primite de la o autoritate anume abilitată de lege.

Prin sentința civilă nr. 2610 din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis contestația și a anulat deciziile contestate.

S-a reținut pentru aceasta că temeiul de drept pentru care s-a aplicat sancțiunea nu se justifică în raport cu fapta săvârșită, care la rândul ei nu a fost de natură să determine sancționarea disciplinară, cu atât mai mult cu cât aceasta trebuia aplicată având în vedere dispozițiile Legii nr. 360/2002, art. 59 și art. 14 din O.M.A.I. nr. 400/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, I.G.P.R. care a susținut în esență, că reclamantul a încălcat dispozițiile art. 13 din O.M.A.I. nr. 316/2002 în sensul că a părăsit locul de muncă fără a solicita în prealabil aprobarea șefului ierarhic.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. b) din O.M.A.I. nr. 400/2004, constituie abateri disciplinare, neglijența manifestată cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.

Prin raportul de cercetare prealabilă întocmit de Șeful Serviciilor Antidrog, subcomisar de poliție, T.M.C., se reține ca în ziua de 5 ianuarie 2006, reclamantul intimat F.I. a plecat de la serviciu în timpul orelor de program pentru a se prezenta ca martor la Judecătoria Sector 1 într-un proces civil, fără a raporta șefului de serviciu, solicitând însă colegei de birou să-l informeze pe acesta.

Deși prin Nota raport a inspectorului principal P.L., șeful ierarhic al reclamantului, s-a propus sancționarea pentru săvârșirea abaterii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. e) din O.M.A.I. nr. 400/2004 , respectiv –„absențe nemotivate și întârzieri repetate de la serviciu” persoana desemnată să întocmească raportul de cercetare prealabilă a apreciat că prevederile menționate nu se aplică, absența de aproximativ o oră de la serviciu a reclamantului, determinată de citarea ca martor într-un proces civil, nefiind tot una cu „absențele nemotivate” și „întârzierile repetate” pe care le are în vedere textul menționat.

Cu toate acestea, în mod vădit contradictoriu, organul de cercetare reține că fapta în sine reprezintă un comportament necorespunzător la serviciu [art. 12 lit. a) din O.M.A.I. nr. 400/2004] dar propune sancționarea conform art. 17 lit. a) sau b) din același ordin pentru săvârșirea abaterii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b), deși în mod evident în cauză nu s-a făcut dovada unor „neglijențe în îndeplinirea îndatoririlor de termen sau a dispozițiilor primite de la șeful ierarhic”.

Astfel fiind și reținând lipsa de convingere manifestată de organul de cercetare însuși în legătură cu încadrarea situație de fapt și având în vedere în același timp împrejurarea că reclamantul, subofițer operativ din 1992, nu a mai săvârșit alte abateri iar în ultimii 5 ani a obținut calificativul „foarte bine”, legal și temeinic Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a apreciat ca nejustificată sancțiunea ce i-a fost aplicată.

Soluția se impune cu atât mai mult cu cât din analiza făcută de organul de cercetare rezultă că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 și art. 14 din O.M.A.I. nr. 400/2004, care obligă ca la stabilirea unei sancțiuni să fie luate în considerare o serie de elemente cum ar fi: activitatea desfășurată anterior, împrejurările în care s-a săvârșit fapta, cauzele și gravitatea acesteia, etc.

În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - B.C.C.O. București împotriva sentinței civile nr. 2610 din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.