Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 41/2003 AI generated

Scope of VAT application to municipal revenues from rental and concession of public domain assets

Case Number Decizia nr. 41/2003
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the tax authority, set aside the first-instance decision, and dismissed the claim of the local municipal council, thereby upholding the tax assessment for 8,677,960,530 lei (comprising VAT and late payment penalties) and rejecting the challenge to the audit report and subsequent ministerial decision. The dispute concerned the legal characterization of revenue generated by the municipality from the rental and concession of public domain assets for commercial and residential construction purposes, with the court determining that these activities constituted taxable supplies of services rather than non-taxable public administration functions. The decision relied on Article 2 and Article 3(2) of Government Emergency Ordinance No. 17/2000 regarding VAT, along with the Implementing Norms approved by Government Decision No. 401/2000, establishing that entities performing commercial operations generating direct and systematic profit are subject to VAT, while local taxes and revenues under Law No. 27/1994 are excluded from the tax base.

Legislator headnote

AI generated

art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 17/2000, art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 17/2000, art. 31 din O.U.G. nr. 17/2000; Scope of VAT application to municipal revenues from rental and concession of public domain assets: Instanța de fond trebuia să țină cont de prevederile art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, care prevăd că Primăria avea obligația să se înregistreze la organele fiscale, ca plătitor de T.V.A., pentru partea din structura sa, prin care se realizează operațiunile respective, fiind obligatorie organizarea distinctă a evidenței gestiunilor și contabilității, care să permită determinarea T.V.A. deductibilă și colectată.

Keywords

AI generated
VAT assessment municipal taxes tax authority taxable profit local government audit report
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 149/A/2002, reclamantul Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu, reprezentat de primar F.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice București, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Gorj și Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, pentru anularea procesului-verbal de control nr. 25341 din 29 septembrie 2001 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj și decizia nr. 2052 din 19 decembrie 2001 a Ministerului Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că nu datorează suma de 8.677.960.530 lei, reprezentând: 3.991.210.515. lei T.V.A. și 4.686.750.015 lei, majorări de întârziere aferente, calculate prin actul de control, că T.V.A. s-a stabilit asupra unor taxe locale, întemeiate pe prevederile Legii nr. 27/1994, modificată.

Prin colectarea taxelor, autoritatea publică a realizat venituri bugetare, pentru finanțarea celorlalte activități specifice comunității locale.

Prin sentința nr. 66 din 18 martie 2002, s-a admis acțiunea, s-a anulat procesul-verbal de control nr. 25341 din 28 septembrie 2001 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj și decizia nr. 2052 din 19 decembrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:

Autorității administrative publice nu i se pot aplica prin extrapolare, prevederile art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 17/2000 și nici H.G. nr. 401/2000, pct. 2.3; dimpotrivă, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 2.2 lit. b) din H.G. nr. 401/2000, în sensul că nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A., operațiunile pentru încasările cuvenite bugetelor locale, pentru taxele și impozitele locale.

În art. 2 din O.U.G. nr.1 7/2000, care reglementează sfera de aplicare a T.V.A., nu sunt incluse taxele locale pentru folosința bunurilor aparținând domeniului public sau privat al unei localități, astfel că nu se poate extinde sfera de aplicare prin analogie, această măsură ar încălca și prevederile Constituției, respectiv art. 53.

Împotriva sentinței a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, criticând-o astfel:

Instanța de fond trebuia să țină cont de prevederile art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, care prevăd că Primăria avea obligația să se înregistreze la organele fiscale, ca plătitor de T.V.A., pentru partea din structura sa, prin care se realizează operațiunile respective, fiind obligatorie organizarea distinctă a evidenței gestiunilor și contabilității, care să permită determinarea T.V.A. deductibilă și colectată.

În cauză, primăria a realizat venituri din operațiuni de închiriere și concesionare a unor bunuri aflate în administrarea domeniului public și privat al statului, închirierea unor terenuri pentru activități comerciale, precum și concesionarea unor terenuri și alte activități comerciale, fără a înregistra și colecta T.V.A.-ul aferent.

Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

În fapt, Primăria a realizat venituri din operațiuni de închiriere și concesionare a unor bunuri aflate în administrarea domeniului public și privat al statului, în speță închirierea unor terenuri pentru activități comerciale și concesionarea unor terenuri, pentru construcția de locuințe, garaje și alte activități comerciale, fără a înregistra și colecta T.V.A., aferentă acestor operațiuni.

Conform art. 2 din O.G. nr. 3/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare și din O.U.G. nr. 17/2000, în vigoare de la 15 martie 2000, rezultă: „În sfera de aplicare a T.V.A. se cuprind operațiunile cu plată, precum și cele asimilate acestora, potrivit prezentei ordonanțe, efectuate de o manieră independentă, de către persoane fizice sau juridice, privind livrări de bunuri mobile și/sau prestări de servicii...”.

Pct. 1.3 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A. aprobate prin H.G. nr. 401/2000 și pct. 1.4 din Normele de aplicare a O.G. nr. 3/1992, aprobate prin H.G. nr. 512/1998, precizează: „Prin prestare de servicii, în sensul T.V.A., se înțelege orice activitate desfășurată de un contribuabil, care nu constituie livrare de bunuri mobile sau transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile”, cum ar fi închirierea de bunuri.

Închirierea și concesionarea de bunuri aparținând domeniului public și privat al statului, nu se regăsesc la activitățile de administrație publică.

Activitățile menționate mai sus nu se regăsesc în activitățile de administrație publică din Clasificarea Activităților din Economia Națională – C.A.E.N., aprobată prin H.G. nr. 656/1997.

Așa cum s-a menționat mai sus, contribuabilii prevăzuți la alin. (1) sunt supuși T.V.A., dacă realizează direct sau prin unități subordonate, alte operațiuni impozabile și care nu sunt exceptate, fiind rezultate din activitatea specifică (pentru instituții publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de apărare, etc.).

Potrivit art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 17/2000, ca și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 3/1992, republicată, operațiunile efectuate de primărie au adus contestatoarei, în mod direct și sistematic, un profit, astfel că și în conformitate cu pct. 2.3 alin. (2) din H.G. nr. 401/2000, pentru aplicarea Normelor O.U.G. nr. 17/2000, intră în sfera de aplicare a T.V.A.

Așa fiind, în mod legal s-a respins ca neîntemeiată, contestația intimatei, pentru suma de 8.677.960.530 lei.

Cu referire la majorările de întârziere incluse în suma de mai sus, acestea se datorează conform art. 34 din O.G. nr. 3/1992, republicată și art. 31 din O.U.G. nr. 17/2000.

Pentru considerentele expuse, se va admite recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Gorj, se va casa sentința și în fond, se va respinge acțiunea Consiliului Local al municipiului Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Gorj, împotriva sentinței civile nr. 66 din 18 martie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea Consiliului Local al municipiului Târgu Jiu.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.